vineri, 31 octombrie 2008

O noua zi


O noua zi,o noua speranta,o alta viata.Una mai buna mai senina,mai increzatoare,unde vom atinge cerul cu mana sau vom cadea brusc.O zi in care vom simtii ca toata lumea e a noastra sau ca totul se naruie,prabusindu-se incetul cu incetu.O alta zi mai buna sau mai rea,nu conteaza bucura-te caci sunt putine.Astazi e posibil sa fie ultima,sau poate maine...nu se stie niciodata..., oricum bucura-te de fiecare zi de ca si cum ar fi ultima!

Amintirile


Bogatia melcului este casa sa, bogatia mea amintirile. Melcul isi poarta casa peste tot cu el ca sa aiba unde se adaposti, eu imi port amintirile pentru ca imi dau curaj si forta pentru a incepe o noua zi, pentru a privi oamenii direct in ochi. In clipele de ratacire ma retrag intr-un loc pustiu si revad tot trecutul meu. Sunt amintiri care ma revasesc si amintiri care ma innobileaza. Pe toate le indragesc cum indragesc susurul apei intr-o zi torida de vara, curcubeul sau floarea de cires.

Tipare

Am stat si am analizat.Viata e un cerc vicios.Tot timpul ajungi inapoi de unde ai plecat.Pretinzi ca ai uitat, pretinzi ca te-ai schimbat, ca ai evoluat, dar adevarul e ca esti tot tu, esti exact aceeasi persoana. Nimic nu se schimba, pentru ca tu traiesti in trecut. Nu poti sa nu te uiti inapoi. Nu rezisti.Continui sa privesi in urma, trecutul te atrage, visezi sa retraiesti clipele frumoase si te intrebi ce ar fi fost daca ai fi actionat altfel. E inevitabil, se intampla tuturor.Doar ca la tine e mai rau ca la restul. Tu refuzi sa mergi inainte. Refuzi sa-ti indrepti privirea spre viitor.Te intrebi de ce te regasesti in majoritatea lucrurilor pe care le spun. E din cauza greselii tale. E cea mai mare greseala a ta, si nu o poti remedia. Nu vei putea niciodata. Ah, nu te-ai prins inca?! Greseala ta este ca esti la fel ca toata lumea. Esti unic in detalii, dar in mare esti exact la fel. Ai aceleasi trairi, aceleasi instincte. De fapt, acum ca ma gandesc mai bine, faci o greseala si mai mare. Alegi sa fii banal. Te incadrezi in tipare si nu le-ai sparge pentru nimic in lume. Nici macar nu te intrebi de ce le urmezi. Pur si simplu o faci. Pentru ca o face toata lumea, pentru ca nici macar nu iti trece prin minte gandul ca ar putea fi altfel.Eh, sa fii sanatos. Traieste tu dupa tipare, eu vreau sa le sparg. Doar gandeste-te... ce se va alege de tine cand nu vei mai avea ce tipare sa urmezi? Vei fi dezorientat, devastat. Nu vei mai stii ce sa faci.

Roata se intoarce...


Titlul zice tot, si totusi, nu o sa ma crezi pana nu ti se intampla tie.Doar ca, pentru a-mi da dreptate, roata va trebui sa se intoarca catre bine pentru tine.Altfel, vei zice ca a fost "ghinion"Sa nici nu te gandesti sa ma contrazici, am patit-o si eu, asa ca stiu ce vorbesc.Doar ca acum constientizez ca uneori nu e ghinion.Uneori e doar roata, intorcandu-se cu spatele la tine.Si totusi, trebuia sa ma astept la asta...

luni, 27 octombrie 2008

Neliniste


În ultima vreme visez tot mai mult să fac ALTCEVA. Nu mă întrebaţi ce, că nu ştiu încă. Nu am dat un nume încă acestui ALTCEVA. Altceva, pur şi simplu.
Visez să-mi regăsesc culorile şi cărţile mele.Plimbările şi prietenii dragi. Întâlnirile cu oamenii care mă făceau praf, dar reuşeau să mă scoată din starea aia de moarte a sufletului.
Puţini la număr, oamenii ăia.
Nu ştiu de ce mi-e dor. De perioadele în care scriam, pictam, visam. Mai mult.
De aia visez să fac ALTCEVA. Nu ştiu încă ce. Mulţi spun că locul meu e AICI. Dar eu nu mai sunt demult sigură de asta. Poate sunt simple îndoieli pe care viitoarea ploaie le va alunga. Sau poate nu. Poate voi găsi sensul acelui ALTCEVA. Un altceva în care visez că sunt înconjurată de oameni mai buni, de idealuri mai înalte, de fapte mai bune.
Poate că ALTCEVA-UL ăla nu există. Decât în vise. Sau poate nu.

Incredere...


E atata de usor sa vorbesti de increderea de sine , increderea in viata atunci cand totul pare roz,sau cand viata iti surade.Insa descoperi ca increderea se testeaza in momentele de cotitura ale vietii.Increderea o poti primi,o poti darui si o poti si pierde.Cand esti deschis in fata vietii multe lucruri te pot inspira si iti pot da inapoi increderea in tine si in destin.

Timpul trece nepasator pe langa noi...


Se pleaca de la premisa: timpul e o constructie lineara. Cu fiecare litera pe care o scriu, cu fiecare vorba pe care o citesti, timpul trece. Se pune urmatoarea problema, ce se intampla daca vrei sa dai timpul inapoi?
Te-ai intors de unde ai plecat? Sau e oare aceasta repetitie unica in felul ei, caci a doua oara recunosti cuvantul inainte de a fi reaparut?
Timpul nu e neaparat linear, dar ca doi la mana timpul presupune un ireversibil, un inevitabil ireversibil.
Nu ne putem intoarce de unde am plecat. Putem sa mergem de unde am plecat, sa admiram locul de unde am plecat, sa ne asezam un pic si sa pretindem ca n-am fi plecat niciodata, dar nu putem ignora ca pentru noi, si pentru loc de asemenea, o vreme s-a trecut, s-a petrecut intre noi si care acum e marturie ca ne trecem.
Sunt doua instante in care ireversibilitatea ar putea sa dea melancolie, reciproc exclusive:
a. am imbratisat clipa pe care am trait-o, si am fi vrut sa nu plece; dar a plecat
b. am uitat de clipa in care eram; si pana ne-am trezit a plecat.

vineri, 17 octombrie 2008

Citate


''Suntem memoria noastră, suntem acel muzeu himeric de forme inconstante, acea grămadă de oglinzi sparte.''Jorge Luis Borges

''Indubitabil, viata incepe cu nasterea si se termina cu moartea. Daca am intelege asta cu totii am convingerea ca modul in care ne-am trai viata ar fi fundamental diferit. Intotdeauna gasim ca scuza pentru esecurile noastre, diverse forte misterioase sau religioase. Dar iadul si raiul sunt aici, pe pamant, in fiecare zi, create de noi.''Lance Armstrong

''Cu totii stim ca suntem fiinte materiale,supuse legilor fizicii si ale fiziologiei si ca forta tuturor sentimentelor noastre luate la un loc nu e in stare sa lupte impotriva acestor legi,ci doar le poate detesta..Eterna credinta a indragostitilor si a poetilor k iubirea e mai perena decat insai moartea,acea ''finis vitae,non amoris'',care ne urmareste de secole,e o minciuna.Dar aceasta minciuna e doar desarta,nu si ridicola.Nici macar o clipa nu am crezut ca acest titan gelatinos,care a devorat in adancurile lui sute de semeni ai mei si cu care de atata timp intreaga mea specie incearca zadarnic sa innoade un oricat de firav fir de intelegere,ca el,care ma poarta orbeste k pe un fir de nisip,s-ar putea lasa impresionat de tragedia a doi oameni..dar a pleca insemna totusi a distruge o sansa,oricat de infima,poate existenta doar in inchipuire,dar ascunsa in viitor...''Solaris - Stanislaw Lem


''Ritmul metabolic al istoriei e prea rapid ca sa-l putem sesiza..E ca si cum,urmarind ciclul vietii de o zi a mustei efemere,am pierde din vedere specia si soarta ei.Totodata,ritmul metabolic al geologiei e prea lent,ca sa-l putem percepe,drept care,de la nastere si pana la moarte,ni se pare noua,care suntem prinsi doar in ritmul batailor inimii umane,ca tot ce se intampla pe aceasta planeta se reduce la ce ni se intampla noua,personal,intim,secret.Stiu toate astea,si totusi,imi vine sa-mi smulg inima din piept,stiind ca esti departe,astazi,mi se pare ca lipsa ta e cea mai mare tragedie de pe planeta..si asa este''Continental Drift - Russel Banks

''Peste 100 de ani,probabil ca toti oamenii de aici vor fi disparut de pe suprafata pamantului si se vor fi transformat in cenusa sau praf..Ma cuprinde un sentiment straniu la acest gand. Incep sa vad totul ca pe niste fantasme efemere,gata sa se destrame la prima suflare de vant. Imi intind mainile si le privesc. La ce ma zbat atata? De ce ma agat de viata cu atata disperare?'' ''Imi vine sa plang,dar si daca as plange,nu ar veni nimeni sa ma salveze..''''Aproape totul cade prada uitarii..Si acest mare razboi,si mortii care nu se vor mai intoarce niciodata,toate ajung sa apartina unui trecut indepartat. Viata de zi cu zi pune stapanire pe noi si multe lucruri importante sunt impinse inafara mintii noastre ca niste stele vechi si inghetate. Sunt prea multe amanunte care ne framanta gandurile cotidiene,prea multe lucruri pe care le avem de invatat. Deprinderi noi,cunostiinte noi,tehnici noi,cuvinte noi..Si totusi,oricat timp am lasa sa treaca,orice s-ar intampla pe parcurs,sunt evenimente care nu se uita niciodata.Sunt amintiri care raman neclintite inlauntrul nostru,ca o piatra de temelie.'' ''realitatea plina de zgomote ne inconjoara..''''Lumea se schimba de la o zi la alta..Vine dimineata,dar lumea nu mai e aceeasi de ieri..dumneata nu mai esti acelasi Nakata de ieri..''''Traiesc intr-o lume in care lucrurile se naruie,inimile se schimba la nesfarsit,iar timpul trece fara incetare..''''sa intrebi e o rusine de moment,sa nu intrebi e o rusine de o viata..''''prezentul pur este avansul nesimtit al trecutului care inghite viitorul''''lumea e interesanta tocmai pt ca lucrurile nu se intampla asa cum vrei..''''amintirile te incalzesc pe dinauntru,dar in acelasi timp,te si sfasie..''''daca vrei ca totul sa fie drept,nu ai decat sa te muti intr-o lume facuta cu echerul..'' ''imi vine sa plang, dar si daca as plange, nu ar veni nimeni sa ma salveze..'' ''Hei tataie! Tataie! E incendiu! Inundatie! Cutremur! E revolutie! A venit Godzilla! '''' Kafka pe malul marii'' - Haruki Murakami

''Ma facea sa temur,ma atragea cumplit..''''Poti provoca cuiva o durere din care sa nu-si mai revina toata viata, nu stiam ca simpla existenta a cuiva poate produce uneori suferinte de nedescris..''''La sud de granita,la vest de soare''- Haruki Murakami

''Adesea cei ce se iubesc se tin de mana si viseaza impreuna la fericirile viiotare. Dar,cat vor trai ei,nu vor avea fericire mai mare ca in clipa aceea cand mainile li se impletesc si visele li se intrepatrund..''''intelepciunea la 20 de ani este sa nu fii intelept''''oare nenorocirea e cea care ma cheama sau eu sunt cel care cheama nenorocirea..?''''la 12 ani,inca mai credeam ca ,dintre fiare si oameni,cele dintai erau cele mai daunatoare'' ''Leon Africanul'',de Amin Maalouf

"Toate se topesc in acelasi aer, innebunite de exces.Daca ai lua loc in cer,pe un fotoliu, te-ai uimi de cata nebunie urca, sfasiata de neputinta , cat vis se revarsa peste marginile fiintei, cat iad scapa din granita formei omenesti, ce aburi inunda firmamnetul , cat de asemanator pier- in acelasi miros- destinele.In agonia unei clipe de constiinta. Viata arde manuscrise din regnuri mereu mai greu de apropiat.Parca a orbit si cerul si nu mai stie nici ce-i de vazut, nici ce-i de voit, nici ce-i de ales... . Un valmashag.O devalmashie.O groaza de puritate, de simplicitate si de alcatuitorii si purtatorii lor,Traiesti in pielea unei divinitati care nu a fost imaginata, construita , trimisa in lume niciodata..Nici o surpriza , nici macar o jalnica surpriza nu a fost trimisa in rezerva, pt eventualitatea unei propozitii ireale. darmite pt o viata improbabila...Am obosit imaginandu-ma.Am ostenit sa nu vorbesc despre ce ma asteapta .Tacerile mele.Declaratiile mele eliptice, nervoase,maladive...Toate intrarile mele in real s-au terminat demult, altfel as putea zice, aici ca si aiurea, ca ...normal,penibil si de inteles mi-am dorit sa iubesc viata simplu,banal, ca orice fiinta ce poate spune firesc " iubesc viata!"A.C.Iordache

''lumea se zguduie puternic,se rupe si se naruie,apoi,pret de o clipa,dispare..totul se transforma intr-o pulbere pura,care se risipeste in toate directiile.apoi lumea se recladeste.o noua substanta ne imbraca.totul se petrece cat ai clipi din ochi...'''' In noapte '' -Haruki Murakami

''Primul atom de pe pamant ,ciocnindu-se cu un alt atom,a dat nastere lantului de evenimente care au condus ,in mod mecanic la aparitia mea aici,pentru a pasi in bezna acestei planele ciudate prin mijlocul multimii de tineri imbatraniti,sositi aici de pretutindeni si din toate timpurile,indreptandu-ma spre o coliba din lemn de bambus,unde ma asteapta singuratatea,vinovatia si mustrarile de constiinta,toate inutile din punct de vedere logic,si totusi, inevitabile''Lumea fluviului-Philip Jose Farmer

"Din haos Doamne-am aparut, Si m-as intoarce-n haos, Si din repaos m-am nascut, Mi-e sete de repaos"M. Eminescu...

Noi suntem ceea ce cunoastem,ceea ce simtim...


Toti avem zile mai proaste cand sufletul ne este greu si nu ne mai putem bucura de nimic.Simtim nevoia sa plangem,dar nu putem.Ca sa ne fie si mai rau,ne trezim si cu vorbe grele,asa,fara un motiv anume,doar din frustrare sau suparare.Cum sa faci,ce sa faci ca sa depasesti acest moment?Traieste din plin...in felul acesta, fiecare moment devine de aur, iar întreaga ta viaţă se transformă într-o înşiruire de clipe aurite.
Fiecare se simte inferior într-un fel sau altul. Motivul este neacceptarea faptului că fiecare este unic. Nu se pune problema superiorităţii sau a inferiorităţii. Fiecare face parte dintr-o categorie care îi este proprie, şi din acest lucru nu rezultă nicio comparaţie. Noi nu le-am permis oamenilor să se accepte pe ei înşişi aşa cum sunt. În clipa în care te accepţi aşa cum eşti, fără nicio comparaţie, orice inferioritate şi orice superioritate dispare. În acceptarea totală de sine vei fi liber de aceste complexe de inferioritate sau superioritate. Altfel, vei suferi toată viaţa. Şi nu pot să-mi închipui o fiinţă care să aibă totul în această lume. Unii n-au ezitat să încerce, dar au eşuat lamentabil. Fii doar tu însuţi şi va fi suficient. Eşti acceptat de soare, eşti acceptat de lună, eşti acceptat de arbori, de ocean, de pământ. Ce poţi să îţi doreşti mai mult? Eşti acceptat de întregul univers. Bucură-te şi savurează acest lucru traieste momentul!

Vointa,indemanare si multa inventivitate...


Darul cel mai de pret al omului este abilitatea de a crea. Doua maini, o minte limpede si multa vointa pot crea orice. Tot ceea ce ne inconjoara a fost gandit de un simplu om, ca mine, ca tine... ca noi...

Umbre si simturi


Noaptea e senina .Niciun nor pe bolta cerului .N-are nici o insemnatate faptul ca pamantul e rosu ,luna ramane alba .Asa e cerul ,nepasator .Crengile rupte de schije ,dar nedesprinse inca ,atarnand de scoarta ,se leagana incet in bataia vantului noptii .
Infinit in tacere ,amestec de cuvinte fara sens.Om.Personalitati lugubre ,fugare ,deghizate .Nu dormi nici noaptea asta .Adevarul e ca am fost intotdeauna pe urmele tale .Iti cunosc fiecare gest ,pot chiar sa-ti anticipez reactiile .Nu o fac intentionat .Cel putin ,la inceput nu am facut-o in mod voit .O forta misterioasa ,o sfoara imaginara ori o pereche de maini nevazute .Inca nu mi-am dat seama exact ce ne tine asa uniti .Astept mai intai sa se intunece cerul .Seara ies dintr-o vagauna in care ma inapoiez inaintea zorilor .Nu stii unde este aceasta vagauna ,nici eu nu stiu exact .Stiu doar ca soarele e singurul care reuseste sa spulbere vraja asta dintre noi .Nu cred ca ti-am vazut vreodata chipul ,insa as vrea sa ai ochii negri ..negri precum bezna asta adanca .
Camera asta imi da fiori .Nu suntem singuri .Doi batrani isi striga necuvintele langa geamul ala spart ,o copila priveste cu sfiala o oglinda .A imbracat camasa ta in carouri .Si ..si o domnisoara cu par lung se joaca in parul tau .Crede-ma ,nu e vantul ! Acum si-a asezat capul pe pieptul tau gol .Ii gasesc uneori aici .Intotdeauna in aceleasi locuri ,in acelasi timp .Credeam ca i-ai observat si tu .
Spirite nelinistite ,entitati enigmatice .Nu s-au ratacit in drumul spre lumina .Cei vii si cei morti sunt oricum oameni .Pentru ca ratiunea este lipsita de finete ,iti inchipui ,probabil ,ca mortii sunt in alta parte ,crezi ca exista doua lumi .E o greseala .Ei sunt aici ,invizibili ,amestecati cu viata asta ,continuandu-si micile lor treburi .
Poate asta e raspunsul pe care-l cautam .Poate ei sunt cei care ne-au alipit .Raze timide de soare gonesc intunecimea .Trebuie sa plec acum .Dar am sa ma intorc curand ,am sa caut secretul intre timp ...

Sfarsitul unui visator...


Visare...Iar cad in visare...Iar zbor.Iar sunt fericita.Dar pana cand?Pana maine, ca doar e vis.Acest refren imi rasuna mereu in ureche...Uite o speranta.Vreau s-o prind...macar de as avea una .Macar o speranta...Dar nu.Eu traiesc din vise si amagiri...Nu.Nu vreau sa ma treziti.Lasati-ma sa plutesc.Aici totul e posibil."Ca doar e vis"Ah...Aceeasi voce ce imi reaminteste ca visez.Iar.Nin nou.La nesfarsit.Inceteaza!TU nici macar nu existi!Dubla personalitate?! Lasa asta acum. Visez... Inca visez.Vad culori.Simt culori.Curcubeu...Acum mi s-au deschis ochii ce in realitate orbi erau.Vad... Simt adierea viselor infantile .TU le vezi?Sau macar le simti?Nu.Vezi.Noi doua suntem diferite.De ce nu pleci? Pleaca.Oricum esti ireala."Ca si tine.Ca doar e vis..."Nuuuuuu..."Ca doar e vis...ca doar vis ..ca doar e vis .. ca doa e vis ...."Te rog. Nu ma distruge.Asa nu am sa ma pot trai ..."E mai bine asa .Realitatea ii elimina pe cei visatori.Ca tine."Ma sting.Mai lasa-mi doar un vis nevinovat ..." Nu mai ai nimic ..pleaca"Intr-o realitate ca asta cel mai scump e sa visezi...

voi ramane un copil...


A trecut ceva vreme cand am renuntat la tot ce insemna libertate pentru mine...gandurile mi-au plecat departe .. acum trebuie sa ma gandesc la viitorul meu .. destul de greu pentru mine sa gandesc matur ...toata viata mea am sa raman un copil uitat intr-un colt pierdut al paradisului inocentei...mereu am sa privesc norii albastri de pe cerul mohorat si o sa ma intreb cand voi fi si eu fericita ....ferirea e ca un peste greu de prins .. de multe ori ridici undita si constati ca totul a fost in zadar .. azi nu vei manca .. fericirea e ca o reteta ,chiar daca uiti cel mai neinsemnat ingredient,prajitura nu iese buna ,pentru ca nu e completa .Multi s-au chinuit sa gaseasca aceasta comoara , dar si-au pierdut pierdut viata cautand o himera...eu nu ma obosesc s -o caut ...eu astept ... si speranta imi e cea mai buna prietena ...

shhh...si pietrele mai crapa...


Ce liniste e !Ce liniste e afara ,caci inauntru e furtuna .Inchide ochii si lasa cuvintele sa curga ,materia sa se framante ,creionul sa scrie .Sa scrie despre imagini si montaje ,despre vise si ambiguitati ,despre ..nimicuri .O alee lunga strajuita de paznici ai intunericului care duce spre niste scari .Noapte de septembrie .In intuneric se defineste un trup fraged de fata cu umerii dezgoliti .Trecatorul nu se poate opri sa se gandeasca la nenumaratele povesti ale locului ,la singuratatea care domnea pe locul unde ,in alte dati , zeci de glasuri se ridicau in vazduh ;avea ceva infiorator .Ti se nazarea ca intunericul e plin de capcane ,toate formele nedeslusite ale umbrei pareau suspecte ,iar golurile lungi si patrate dintre copaci pareau gropi .La un moment dat ,s-a ghemuit si si-a cuprins fata cu mainile tremurande .Punct.Nu-mi place sa fac confesiuni ,insa imaginea asta ma obsedeaza de multa vreme .Ar putea fi o poveste lunga si complicata cu final inca nedeslusit , pentru ca asa o vad cateodata .Insa las pe altii sa construiasca povesti .Cel putin azi .Probabil ca trecatorul stie mai multe ,dar este egoist si va tine numai pentru el .Pentru ca inauntru e furtuna ,iar afara ..Ce liniste e. Shhh!

de departe


A fost odata ...
Cat timp sa fi trecut de cand tot strabatea drumul asta lung,nu vom sti .Fiindca timpul curgea repede iar punct de reper nu avea ,sau nu-si dorea sa aiba .Lumina zilei care venea din spate cadea in asa fel incat chipul ii parea alb .Lumina aceasta era un simbol .Umbla cu privirea plecata ,studiindu-si mersul .Uneori ,cand privea inainte ,se impiedica iar asta o dezmeticea pentru o clipa .Pentru ca deja intrase intr-un ciclu murdar ,un reflex ..umbla robotizata cu speranta ca la capatul drumului va realiza ca sacrificiul sau nu a fost in zadar .Noaptea vedea pomii ca pe niste furci ,casele negre si mari ca turlele unei biserici .Stelele precum niste lampioane marunte ,ai zice ca fumega si ca vantul le stinge .Necunoscutul o infiora ,dar oarecum o captivase iar cale de intoarcere nu exista . Daca va intalni vreo rascruce ce va face ? Chiar nu era nimeni sa-i indrume pasii ?Dar daca o va opri cineva din mers va mai stii oare unde a ramas ori ce trebuie sa faca? In mintea ei roiau sute de intrebari .Cateodata i se parea ca cineva zvarle cu pietre in ea si o lua la goana ,dar revenea la starea initiala ,la pas usor ,usor .. Cu gandurile involburate de vant ,pasea apasat apropiindu-se de tinta .Insa orizontul sau parea din ce in ce mai indepartat ...si parca mai misterios .
..dar basmele au final fericit ,nu-i asa ?

Vartej-Florin Caragiu


Dumnezeu mă priveşte prin ochii tăi prin gura ta îmi spune
să încep ziua cu o tragere la ţintă:
în trecutul nostru sunt inele concentrice
zilele şi nopţile se întind în straturi ne ung pielea iritată
de cedările în faţa tăvălugului de culori
sub apă e linişte şi oxigenul ne leagă de viaţă
cum ne ţine dragostea când escaladăm singurătatea
si spargem capilarele cu o strângere de inimă în raliu
spre plaja pe care adorm bancuri de peşti
vrei să deschizi portiera să creezi un vârtej
să verifici centura de siguranţă alegând primul obiect
ce îţi poate expulza sângele într-o pânză pregătită cu ulei fierbinte
avem nevoie de un dram de credinţă să tăiem cercul în patru
fără să tremurăm de spaima neaflării centrului
acolo unde bănuim că pulsează după semnele vremii
oamenii se leapădă atât de uşor de tine
încât îi admiri pentru curajul de a ţi-o lua înainte
fiindcă ştii că de aici nu mai poţi înainta
nici pe burtă nici târât de lumină peste graniţele bine păzite
e cu toate acestea un loc sigur
pentru că mângâierea şterge literele strâmbe de pe corp
şi lemnul de foc se vindecă prin tăiere

Pana sa ajungi in rai te mananca sfintii


Cateodata devine atat de greu sa fi cinstit si corect cand esti inconjurat de incorectitudine peste tot.Poti sa te plangi de un profesor care primeste mita daca inspectorul general primeste inzecit fata de acesta?Acesta ar fi doar un exemplu dar e valabil peste tot:politie,justitie,spitale, etc...Oricat ti-ai pastra principiile tot ai ramane influentat de aceste lucruri.Totul pleaca de la esaloanele ierarhice superioare si coboara in jos,ajungand la majoritatea dintre noi.Putini mai scapa de atata coruptie,iar aceea nu rezista mult.Ori sunt izolati,ori sunt calcati in picioare de ceilalti,ori cedeaza si li se alatura celorlalti.Offf...de-ar putea sa se schimbe ceva!Poate da,poate nu,de noi depinde totul!Si totusi e asa usor de vorbit iar cand te trezesti parca esti prins intr-un vartej fara oprire.Si acum ajung la titlu "Pana sa ajungi in rai de mananca sfintii..."

Principii


Am atatea de spus!Astazi am realizat un lucru foarte important...acela de a sti sa iti pastrezi principiile chiar daca sunt contra tuturor celor din jur.Daca ma gandesc nu regret nimic cu toate ca am starnit pe multi impotriva mea.Nu imi place sa imi dau foc singura la valiza dar nu consider ca am gresit prin ce am facut azi.Asa ca nu ma judecati caci daca o veti face, degeaba, imi voi pastra principiile cu o incapatanare de fier si nu ma veti convinge cu nimic in lumea asta sa renunt la principiile mele!

miercuri, 15 octombrie 2008

Dezamagire



Fiecaruia i s-a intamplat macar odata in viata,sa fie dezamagit,sa simta ca i s-a scufundat corabia.Ce-i de facut?Increderea in sine joaca un rol important pe langa asta optimismul are si el un rol. Analizeaza bine situatia din pricina careia a primit "o lovitura".Inarmeaza-te cu rabdare si retraieste firul actiunii care ti-a cauzat dezamagire.Privesti-o atat din unghiul tau cat si din punctul de vedere a celorlalti.Cere ajutorul prietenilor,ei iti vor inspira mult curaj.Nu dispera vei trece tu si peste asta.Nimeni nu a murit dintr-o dezamagire.Nu se termina lumea aici!

Compromisuri


De ce esti mereu nevoit sa faci compromisuri? Cate concesii facem intr-o zi, intr-un an, intr-o viata? Ce castigam si ce pierdem?...compromisurile sunt mici si mari. Pentru ce le facem?...sa ne fie mai bine?...mai cald?...sa fim mai fericiti?...mai liberi?...mai bogati?...mai destepti? Compromisul poate trece peste morala si principiile noastre...sau nu. Exista cineva care nu a cedat, nu a renuntat de voie sau nevoie?... Compromisurile ne ajuta sa strabatem prin viata, sinuos, sa alunecam dar sa nu cadem, sau daca o facem- sa cadem in picioare...ne ajuta pe noi si pe altii in acelasi timp. Ce inseamna a face un compromis?...a fi ingaduitor?...a fi practic?...a face o favoare?...a renunta? Haideti sa ne expunem opiniile!

marți, 14 octombrie 2008

Calea de mijloc-mediocritatea


Acum putin timp am auzit pe cineva spunand ca e cel mai rau sa fi mediocru,argumentandu-si afirmatia ca mediocrii tind sa para ceea ce nu sunt ridicandu-se la un standard ridicat lor.Personal eu nu sunt de acord cu aceasta afirmatie.E greu sa o recunosti dar multi suntem mediocrii.Chiar daca esti stapan pe un domeniu in care lucrezi daca vei fi supus la anumite lucruri ce nu fac parte din domeniul tau nu te vei descurca f bine.Esti destept in domeniul tau nu in altele si atunci cum se cheama?A fi mediocru nu?Consider ca 85% dintre noi sunt mediocrii, destepti 5%(aceea care se afla pe o treapta sociala net superioara celorlalti,ajunsi acolo prin forte propii si capabili a ramane acolo sus)iar 10% prosti(ma refer la cei incapabili nu la cei care nu au vointa).Sa ne referim acum la pozitia sociala,nu cersesti in fata bisericii,dar nici nu esti in top 300, patron la o commpanie multinationala etc.Duci o viata normala nu te arunca banii afara din casa dar nici nu cersesti!Atunci cum esti?tot mediocru.Am auzit si de varianta oamenilor destepti care nu s-au realizat undeva sus.Consider ca daca esti destept la un moment dat mai devreme sau mai tarziu te vei realiza.E adevarat ca poate toti tindem sa parem ceea ce nu suntem,dar hai sa fim sinceri cu noi nu suntem majoritatea mediocrii pe plan profesional,mental,oricare ar fi acesta?

luni, 13 octombrie 2008

Cat de departe sunt toate!


Pornind de la spusele filozofului Emil Cioran care sustinea intr-una din scrierile sale("Pe culmile disperarii)"Nu stiu absolut deloc pentru ce trebuie sa facem ceva in lumea aceasta,pentru ce trebuie sa avem prieteni si aspiratii,sperante si visuri.N-ar fi de-o mie de ori mai preferabil o retragere intr-un colt indepartat de lume,unde nimic din ceea ce alcatuieste zgomotul si complicatriile acestei lumii sa nu aiba nici un ecou?"(...).Daca continuati sa cititi acest capitol de doar o pagina ne vom da seama de mai multe aspecte.

Sa ne izolam nu ar fi o solutie,am piede contactul cu cei din jur,am uita de cultura si de tot ce e frumos.Ne-am refugia momentan intr-un paradis launtric ce iti va da aripi .Ne-am dezlipii de lumea reala.Ne-am adaposti intr-o fictiune ce ne va face rau cu timpul.E adevarat ca in fata lui Dumnezeu toti suntem singuri,dar nu putem traii izolati.Am scapa de griji si de probleme dar am da peste altele.Ne-am consuma in interiorul nostru,am avea nevoie de zgomot,panica,probleme caci asta ne canalizeaza viata,ne face mai puternici ne caieste pentru viitor,indiferent care ar fi acesta.Sa te separi de viata,de prieteni,de fericire e crud!Orice problema are si o compensatie. Depinde din unghiul in care privesti.De multe ori lucrurile ti se par intangibile,dar cu cat aspirii la ceva cu mai multa ardoare cu cat acel lucru iti va da forta si incredere in tine insuti.Problemele fac parte din legea firii.A nu avea probleme inseamna a nu le recunoaste a fugii de ele.Imposibil, nu poti sa te feresti de greutati,tot vei da odata peste ele.Daca nu sti sa le infrunti de la inceput mai tarziu iti va fi greu!Toate iti par departe,dar nu e asa!Conteaza sa sti sa le conduci pe toate si atunci ti se va parea foarte usor!Sa le conduci inseamna sa fi stapan pe situatiile create, nu sa dirijezi totul caci e imposibil.Din exterior intreaga lume e departe dar in interior toti iti sunt aproape mai mult sau mai putin.Mai putem discuta pe aceasta tema dar ma opresc aici,as mai putea scrie cate ceva dar vor avea referire la alta tema ce o am acum in gand!In incheiere pot spune doar ca lucrurile nu sunt departe trebuie doar sa sti sa le privesti,contand si modul in care o faci!

Dincolo de nori


Intotdeauna m-am intrebat ce se poate afla dincolo de nori.Nu ma refer in plan fizic,material, mai degraba ma gandesc in sens figurat, metaforic.Ce s-ar putea oare gasi?Acum cateva zile priveam in zare la apus. Zarisem granita in care cerul se atinge cu pamantul in departari.Acolo unde raman idealurile noastre neimplinite, sperantele si visele,ca intr-o zi va fi mai bine pe aceasta lume.Dincolo de nori poate sta in imaginatia noastra.De noi depinde ce este dincolo,lumina,intuneric sau ceva mai mult.E un spatiu nemarginit de viata si culoare unde putem ajunge doar daca dam frau liber imaginatiei!

E toamna...



E dimineata... Soarele incearca sa se trezeasca odata cu noi, dar pare mai trist decat de obicei. Copacii ingalbeniti de trecerea timpului isi astern incet podoaba dorintelor sub picioarele oamenilor indiferenti de acest minunat cadou. Toate sunt la picioarele noastre ... dar .... le calcam cu indiferenta. Indiferenti ca timpul trece pe langa noi fara sa ne dam seama...si totusi...la un moment dat ne vom aminti de o zi de toamna in care am trecut pe langa cea mai frumoasa dorinta:FERICIREA !!! Un lucru atat de cautat, dar... atat de greu de gasit. Se spune ca fericirea nu se cauta deoarece... e langa tine. Asadar, priveste in stanga, priveste in dreapta ... vezi? E langa tine asteptand doar un mic gest. La un moment dat cineva va trece pe langa covorul plin de dorinte si in loc sa-l calce in picioare plin de indiferenta ... va pasi usor si cu sfiala aducand cu sine blandul soare al toamnei.

joi, 9 octombrie 2008

Pe timp de ploaie


Ploaie. Întuneric. Zi de octombrie. Dar măcar vin culorile alea obsesive, la care sperăm toţi. Încă-mi stă gândul la soarele puternic de vară. La soarele de amiază, perpendicular cu noi. Spectacolul s-a terminat, mai e puţin şi tragem cortina…

Lumina alunga intunericul


Lumina alungă întunericul. Niciodată întunericul nu va rămânea în prezenţa luminii.
Dacă sunt lucruri ascunse în jurul tău, pentru faptul că eşti lumină, ele vor fi descoperite, trebuie să fie descoperite.
Ca lumină, eşti un reper, un standard pentru oamenii din jurul tău. Să nu crezi că oamenii nu se vor uita la tine, te vor urmări cu atenţie şi în momentele în care crezi că eşti nebăgat în seamă şi singur.
Se vor uita la tine, pentru că nu eşti ca ei, pentru că eşti altceva decât întuneric, ceea ce este în toată lumea.

Tacere


Cine mai stie de unde bate tacerea si catre cine bate, intr-o dimineta m-am trezit cu o tacere ce imi revenise in memorie; nu o pierdusem niciodata , era acolo insa dinadins vroiam sa dispara si de fapt pentru o clipa sau poate pentru eternitate am disparut eu pentru tacere, tacere care s-a metamorfozat in zgomote, iar eu am devenit o mare de taceri care incearca sa strige catre zgomote, zgomote care nu mai aud , care nu vor sa mai auda ; in fond daca nu auzi nimic de ce sa te faci ca auzi?

O scurta povestioara

Pasarea din colivie locuia acolo de foarte mult timp.Adesea se uita afara, pe geam,la pajisti si la copaci. Vedea cum celelalte pasari zburau libere si se intreba cum e sa simti soarele incalzindu-ti spatele,vantul prin pene,sa iti iei avant,sa te napustesti si sa prinzi un tantar din zbor.Cand se gandea la astfel de lucruri simtea cum inima ii bate cu putere.Statea cocotata si respira adanc din pantec, infiorata la gandul unei asemenea posibilitati.Cateodata se intampla ca o pasare sa se opreasca pe pervazul ferestrei si sa se uite inauntru,la pasarea din colivie.Pasarea calatoare isi lasa capul intr-o parte si parca se intreba cum se poate intampla un astfel de lucru atat de absurd.O pasare intr-o colivie! De neinchipuit!In astfel de momente pasarica din colivie se simtea foarte nefericita.Micutii umeri ii cadeau brusc,simtea un nod in gat si tristete in inima.Intr-o zi, proprietarul lasa,din intamplare,usa coliviei deschisa.Ea s-a uitat pe usa.Vazu pasarile cum se avantau,cum se inaltau afara,simtind caldura soarelui pe spate si vantul prin pene si,parca, simti un imbold.Pasarea din colivie observa ca geamul era deschis si inima incepu sa-i bata mai tare.Asta era sansa ei.Inca se mai gandea la ea si la apus cand proprietarul se intoarse si inchise usa.Pasarea,din motive numai de ea stiute ,a preferat siguranta inlocul libertatii.

Asteptand....


Trăim în secolul acesta caracterizat de viteză, maşini de mare viteză, motoare mari, case mari şi familii mici şi o permanentă goană pentru a supravieţui, ne ţinem cu dinţii de viaţă chiar dacă ea nu pare să plece undeva ci rămâne alături de noi, însă noi dorim o viaţă prosperă, o viaţă pentru care merită să trăieşti. Şi nu pentru puţini deviza slabă este: o viaţă o ai trăieşte-o, în fond lozinca nu e rea însă înţelegerea pe care noi o avem asupra ei a fost total deformată, “trăieşte-o” fiind acelaşi lucru cu risipeşte, şi ceea ce nu se spune … bateţi joc de viaţa ta proprie.
Suntem minţiţi peste tot, şi la televizor, şi de capii campaniilor electorale, de prieteni uneori şi în acestă situaţie generală ne oferim tot ceea ce avem, nouă pentru că noi considerăm că suntem singurii în care putem avea încredere, lucru care este dovedit contrar de foarte multe ori, atunci când ajungi să rămâi uimit de ceea ce ai fost în stare să faci, şi parcă tot nu-ţi vine să crezi.
Este atât de greu să aştepţi când ai neapărată nevoie de ceva şi nimeni nu te bagă în seamă, ba mai rău decât atât, Dumnezeul pe care îl ştiai tu … se pare acum că nu mai are nici o tangenţă cu tine sau cel puţin e undeva în spaţiu şi nu ştie nimic de existenţa ta. Cine nu a avut sentimentul acesta?

Visez doar pentru a sti ce sa fac...


Lumea e creată din lucruri simple. Legăturile şi relaţiile de interdependenţă şi dependenţă dintre acestea creează lumea cum o ştim noi ca indivizi ( şi când spun asta mă refer că şi eu şi cel care citeşte acum, se supune aceloraşi reguli), atunci cum poţi să creezi lucruri noi?; tot ce este în jurul nostru a fost deja creeat în scopul de a servi celor care au simţit satisfacerea unor nevoi. Dar pâna la urmă ce sunt nevoile? Eu cred că acestea sunt jumătaţi de vise… De ce ? Pentru că au acelaşi comportament. Apar aleator şi, cel mai important: îmi arată de ce am nevoie. Plus că sunt aparent imposibile. Visele, din punctul meu de vedere, sunt nişte nevoi pozitive, nu prea visăm că ne omorâm inamicii, otrăvin pisica vecinului, de obicei visăm lucruri pozitive. Şi acest fapt e dovedit prin existenţa noastră (a oamenilor, a speciei noastre). “Am îndrăznit să visăm”, am început de la câteva lucruri simple care s-au combinat şi recombinat, am început de la nişte nevoi şi am ajuns să visăm la lucruri mareţe doar pentru necesitatea satisfacţiei. Poate sunt eu nebuna, dar cam aşa cred că a început totul: la început au fost cei care scris ce au visat şi era catalogat ficţiune, acum însă cei care privesc cerul - de exepmlu - deja încep să viseze. E atât de aleator, poţi să te uiţi la cer şi să nu te gândeşti la asta, pare atât de sus şi atât de greu de realizat dar prin condiţia noastră umană ne dăm seama că trebuie să ajungem şi acolo…

marți, 7 octombrie 2008

Bloguri PRO&CONTRA


Aproape toata lumea are blog:vedete,adolescenti,adulti.Daca nu as fi de acord cu ele ar insemna sa nu fiu de acord cu internetul.Totusi reprezinta cea mai mare retea de comunicare.Ai sansa sa iti faci prieteni noi,sa citesti lucruri interesante,sa vezi ca dincolo de lumea ta se afla si lumea altora,in care iti poti gasi si tu un loc.

Majoritatea persoanelor isi scriu intr-un blog,gandurile,multe lucruri referitoare la intimitatea lor.Cu ce te ajuta,daca esti o carte deschisa in fata unei tari intregi.Te simti mai impacat sau liber atunci cand impartasesti anumite lucruri cu cei dragi,dar nu e cazul sa te confesezi tuturor!Chiar daca unii dintre toti acei straini te inteleg,ba chiar au avut experiente asemanatoare,ei nu iti pot da sfaturi nicicand.Tot prietenii iti vor fi mereu alaturi!

Tu de ce parte esti?Spune-ti parerea acum!

miercuri, 1 octombrie 2008

Fiecare miscare-Ana Blandiana


Fiecare miscare a mea

Se vede

In mai multe oglinzi deodata,

Fiecare privire a mea

Se intalneste cu sine

De multe ori,

Pana

Uit care

Este cea adevarata

Si cine

Ma-ngana

Stapana

Mi-e frica de somn

Si rusine

A fi

Pentru mine

Orice rasarit

Are un numar necunoscut de sori

Si-o singura adormitoare

Zi