Noaptea e senina .Niciun nor pe bolta cerului .N-are nici o insemnatate faptul ca pamantul e rosu ,luna ramane alba .Asa e cerul ,nepasator .Crengile rupte de schije ,dar nedesprinse inca ,atarnand de scoarta ,se leagana incet in bataia vantului noptii .
Infinit in tacere ,amestec de cuvinte fara sens.Om.Personalitati lugubre ,fugare ,deghizate .Nu dormi nici noaptea asta .Adevarul e ca am fost intotdeauna pe urmele tale .Iti cunosc fiecare gest ,pot chiar sa-ti anticipez reactiile .Nu o fac intentionat .Cel putin ,la inceput nu am facut-o in mod voit .O forta misterioasa ,o sfoara imaginara ori o pereche de maini nevazute .Inca nu mi-am dat seama exact ce ne tine asa uniti .Astept mai intai sa se intunece cerul .Seara ies dintr-o vagauna in care ma inapoiez inaintea zorilor .Nu stii unde este aceasta vagauna ,nici eu nu stiu exact .Stiu doar ca soarele e singurul care reuseste sa spulbere vraja asta dintre noi .Nu cred ca ti-am vazut vreodata chipul ,insa as vrea sa ai ochii negri ..negri precum bezna asta adanca .
Camera asta imi da fiori .Nu suntem singuri .Doi batrani isi striga necuvintele langa geamul ala spart ,o copila priveste cu sfiala o oglinda .A imbracat camasa ta in carouri .Si ..si o domnisoara cu par lung se joaca in parul tau .Crede-ma ,nu e vantul ! Acum si-a asezat capul pe pieptul tau gol .Ii gasesc uneori aici .Intotdeauna in aceleasi locuri ,in acelasi timp .Credeam ca i-ai observat si tu .
Spirite nelinistite ,entitati enigmatice .Nu s-au ratacit in drumul spre lumina .Cei vii si cei morti sunt oricum oameni .Pentru ca ratiunea este lipsita de finete ,iti inchipui ,probabil ,ca mortii sunt in alta parte ,crezi ca exista doua lumi .E o greseala .Ei sunt aici ,invizibili ,amestecati cu viata asta ,continuandu-si micile lor treburi .
Poate asta e raspunsul pe care-l cautam .Poate ei sunt cei care ne-au alipit .Raze timide de soare gonesc intunecimea .Trebuie sa plec acum .Dar am sa ma intorc curand ,am sa caut secretul intre timp ...
Infinit in tacere ,amestec de cuvinte fara sens.Om.Personalitati lugubre ,fugare ,deghizate .Nu dormi nici noaptea asta .Adevarul e ca am fost intotdeauna pe urmele tale .Iti cunosc fiecare gest ,pot chiar sa-ti anticipez reactiile .Nu o fac intentionat .Cel putin ,la inceput nu am facut-o in mod voit .O forta misterioasa ,o sfoara imaginara ori o pereche de maini nevazute .Inca nu mi-am dat seama exact ce ne tine asa uniti .Astept mai intai sa se intunece cerul .Seara ies dintr-o vagauna in care ma inapoiez inaintea zorilor .Nu stii unde este aceasta vagauna ,nici eu nu stiu exact .Stiu doar ca soarele e singurul care reuseste sa spulbere vraja asta dintre noi .Nu cred ca ti-am vazut vreodata chipul ,insa as vrea sa ai ochii negri ..negri precum bezna asta adanca .
Camera asta imi da fiori .Nu suntem singuri .Doi batrani isi striga necuvintele langa geamul ala spart ,o copila priveste cu sfiala o oglinda .A imbracat camasa ta in carouri .Si ..si o domnisoara cu par lung se joaca in parul tau .Crede-ma ,nu e vantul ! Acum si-a asezat capul pe pieptul tau gol .Ii gasesc uneori aici .Intotdeauna in aceleasi locuri ,in acelasi timp .Credeam ca i-ai observat si tu .
Spirite nelinistite ,entitati enigmatice .Nu s-au ratacit in drumul spre lumina .Cei vii si cei morti sunt oricum oameni .Pentru ca ratiunea este lipsita de finete ,iti inchipui ,probabil ,ca mortii sunt in alta parte ,crezi ca exista doua lumi .E o greseala .Ei sunt aici ,invizibili ,amestecati cu viata asta ,continuandu-si micile lor treburi .
Poate asta e raspunsul pe care-l cautam .Poate ei sunt cei care ne-au alipit .Raze timide de soare gonesc intunecimea .Trebuie sa plec acum .Dar am sa ma intorc curand ,am sa caut secretul intre timp ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu