Se pleaca de la premisa: timpul e o constructie lineara. Cu fiecare litera pe care o scriu, cu fiecare vorba pe care o citesti, timpul trece. Se pune urmatoarea problema, ce se intampla daca vrei sa dai timpul inapoi?
Te-ai intors de unde ai plecat? Sau e oare aceasta repetitie unica in felul ei, caci a doua oara recunosti cuvantul inainte de a fi reaparut?
Timpul nu e neaparat linear, dar ca doi la mana timpul presupune un ireversibil, un inevitabil ireversibil.
Nu ne putem intoarce de unde am plecat. Putem sa mergem de unde am plecat, sa admiram locul de unde am plecat, sa ne asezam un pic si sa pretindem ca n-am fi plecat niciodata, dar nu putem ignora ca pentru noi, si pentru loc de asemenea, o vreme s-a trecut, s-a petrecut intre noi si care acum e marturie ca ne trecem.
Sunt doua instante in care ireversibilitatea ar putea sa dea melancolie, reciproc exclusive:
a. am imbratisat clipa pe care am trait-o, si am fi vrut sa nu plece; dar a plecat
b. am uitat de clipa in care eram; si pana ne-am trezit a plecat.
Te-ai intors de unde ai plecat? Sau e oare aceasta repetitie unica in felul ei, caci a doua oara recunosti cuvantul inainte de a fi reaparut?
Timpul nu e neaparat linear, dar ca doi la mana timpul presupune un ireversibil, un inevitabil ireversibil.
Nu ne putem intoarce de unde am plecat. Putem sa mergem de unde am plecat, sa admiram locul de unde am plecat, sa ne asezam un pic si sa pretindem ca n-am fi plecat niciodata, dar nu putem ignora ca pentru noi, si pentru loc de asemenea, o vreme s-a trecut, s-a petrecut intre noi si care acum e marturie ca ne trecem.
Sunt doua instante in care ireversibilitatea ar putea sa dea melancolie, reciproc exclusive:
a. am imbratisat clipa pe care am trait-o, si am fi vrut sa nu plece; dar a plecat
b. am uitat de clipa in care eram; si pana ne-am trezit a plecat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu