Asteptand....

Trăim în secolul acesta caracterizat de viteză, maşini de mare viteză, motoare mari, case mari şi familii mici şi o permanentă goană pentru a supravieţui, ne ţinem cu dinţii de viaţă chiar dacă ea nu pare să plece undeva ci rămâne alături de noi, însă noi dorim o viaţă prosperă, o viaţă pentru care merită să trăieşti. Şi nu pentru puţini deviza slabă este: o viaţă o ai trăieşte-o, în fond lozinca nu e rea însă înţelegerea pe care noi o avem asupra ei a fost total deformată, “trăieşte-o” fiind acelaşi lucru cu risipeşte, şi ceea ce nu se spune … bateţi joc de viaţa ta proprie.
Suntem minţiţi peste tot, şi la televizor, şi de capii campaniilor electorale, de prieteni uneori şi în acestă situaţie generală ne oferim tot ceea ce avem, nouă pentru că noi considerăm că suntem singurii în care putem avea încredere, lucru care este dovedit contrar de foarte multe ori, atunci când ajungi să rămâi uimit de ceea ce ai fost în stare să faci, şi parcă tot nu-ţi vine să crezi.
Este atât de greu să aştepţi când ai neapărată nevoie de ceva şi nimeni nu te bagă în seamă, ba mai rău decât atât, Dumnezeul pe care îl ştiai tu … se pare acum că nu mai are nici o tangenţă cu tine sau cel puţin e undeva în spaţiu şi nu ştie nimic de existenţa ta. Cine nu a avut sentimentul acesta?