miercuri, 28 aprilie 2010

Calatoria cu gandul


Hai sa calatorim pentru moment cu gandul... Nu ne costa nimic, nu este necesar sa ne pregatim bagajele ore in sir si apoi sa le caram cu noi pana ajungem la locul stabilit. Ajungem la destinatia dorita in cateva secunde si nu suntem obositi de la drumul facut. "Gandul". Putem ajunge in orice locatie dorim doar gandindu-ne. Incercam?

sâmbătă, 24 aprilie 2010

Acum... Atunci...


Erau vremuri in care comunicarea se realiza prin scrisori, aduse de mult asteptati soli. Oare ce gust avea acea lunga asteptare? Cate zile treceau de cand trimiteai un mesaj si pana in momentul in care primeai raspunsul? Cati fiori de dor iti cuprindeau trupul? Cu cata nerabdare rupeai sigiliul unei scrisori parfumate? Cata neliniste tradau ochii flamanzi dupa scris?
Acum suntem la un telefon, la un mesaj sau la un maill distanta. Nemuritor, aproape impersonal si rece...

Peste puterea mea de intelegere...


Fiecare dintre noi vorbeste. Si bineinteles ca fiecare intelege ce vrea.

De ce trebuie mereu sa ocolesti intrebari cu raspuri ambigue sau cu taceri stridente?

De ce e atat de greu sa spui "nu stiu"?

miercuri, 21 aprilie 2010

Responsabilitate


Pana astazi, nu am realizat cat de important este sa fi responsabil. As fi preferat sa nu realizez niciodata. Cu aceasta ocazie va voi povesti si o mica intamplare ce mi-a marcat intr-un fel ziua.
In ziua de 4 martie, avusesem de scris la romana un eseu fara a ni se impune un numar strict de pagini. Am fost evaluati timp de 2 ore consecutiv, sa fi evaluat vreo 4 persoane. Spre finalul orei o anunt pe stimabila doamna ca as vrea sa raspund si eu intr-o ora viitoare, alaturi de mine mai dorea o colega. Doamna, a preferat sa ne ceara caietele ca va verifica ea tema. I-am dat caietul, in care mai aveam zeci de eseuri ce de altfel am nevoie de ele atat la teza de peste doua saptamani cat si la bac-ul de la anul. Nu m-am gandit nicio clipa ca ar fi trebuit sa rup cele 8 pagini din caiet, de fapt a fost o fractiune de secunda in care mi-a trecut prin cap, dar m-am gandit ca poate o sa le piarda din moment ce nu aveam cu ce sa le prind in acel moment. A trecut o saptamana, doua, trei in care tot ii aminteam si imi promitea ca o sa isi faca timp sa mi-l corecteze. Au mai trecut alte doua saptamani in care nu i-am mai amintit, iar apoi am inceput oarecum sa o presez zilnic caci nu am de gand sa imi mai rescriu eseurile inca o data pentru ca nici nu mai stiu sa le refac si am nevoie de ele in scurt timp. Nota nici nu ma mai intereseaza, vreau doar sa imi recuperez caietul. Astazi, i-am reamintit iar replica m-a lasat fara cuvinte. Cu destula indolenta m-a anuntat ca nu a mai gasit caietul, ca o sa incerce sa-l mai caute prin liceu, caci nu l-a luat acasa. Mi-a precizat ca are doua dulapuri in cancelarie, unul care il inchide mereu si l-a verificat si inca unul care il tine deschis si in care nu s-a uitat. In mintea mea a ramas o oarecare speranta ca ar putea fi in acel dulap, insa ultima fraza m-a lasat fara cuvinte. "Imi pare rau!" E clar ca nu o sa-l mai vad niciodata. Problema este ca imi trebuie, ca imi pare rau pentru munca depusa in efectuarea temelor. Nu mai comentez nimic despre nonsalanta intrebarii "Si cum arata caietul? Era mic, mare?" E o profesoara care nu da lucrari si foarte rar i-a caiete la ea. Deci nu se complica...
Astazi am realizat ce inseamna sa fi responsabil si pe viitor nu voi mai avea atata incredere cand ii voi inmana vreun eventual alt caiet, de fapt nu voi mai avea incredere in niciun alt profesor. Mi-a fost suficienta aceasta lectie de iresponsabilitate!

*in cele din urma mi-am recuperat caietul dupa doua luni.

marți, 20 aprilie 2010

In jurul lumii

Traim in secolul vitezei, nu mai suntem capabili de sentimente adevarate, de o privire sincera, de a asculta pe cineva pana la ultima fraza. Suntem uneori mult prea egoisti, ne gandim doar la noi, ne lasam manipulati de bani si de interese. Mintim pentru a ne atinge scopurile, uitam sa mai fim oameni.
De visele noastre am uitat, toata aceasta fuga ni le-a rapit.

Alergam, si trecem peste lucruri atat de importante care ne anima sufletul, uneori nici nu ne dam seama cum ni s-a scurs viata!
Unde am gresit? Nu mai conteaza e mult prea tarziu, timpul nu mai poate fi dat inapoi. Incearca de acum sa-ti acorzi mai multa importanta tie si celor din jur prin mici gesturi care inseamna enorm: o incurajare, un zambet, o privire calda.



Multumesc Adinnei pentru propunere!

luni, 19 aprilie 2010

In zadar


In zadar incerci sa ii schimbi pe altii, daca ei nu isi doresc sau nu au suficienta vointa.
Implicarea ta nu este suficienta pentru demararea unui proiect. Degeaba incerci sa ii mobilizezi pe toti, ei sunt prea nepasatori...
Priveam ieri pentru cateva secunde in gol spre un om ce a muncit luni de zile pentru o reprezentatie, in care din 600 de elevi au venit 3 si din 60-70 de profesori au venit 2. A dat ce e mai bun din el, dar din pacate sala a fost goala...si intrarea a fost gratuita.
Ati observat vreodata ca atunci cand pui suflet si esti foarte implicat, dezinteresul si ignoranta celorlalti se observa mult mai bine.

marți, 13 aprilie 2010

Lucruri materiale


Lucruriile materiale conteaza doar pe pamant, dar poate ca as fi absurda sa spun ca banii chiar nu conteaza deloc, pentru ca acum toata lumea stie intr-adevar ce face banul din om! Dar cel mai mult conteaza limitarea tuturor acestora. Lumea munceste foarte mult pentru viata aceasta, se zbate ca sa ii fie bine,dar nu mai stiu unde sa se opreasca...
Conteaza sa poti avea un trai decent, sa ai ce sa mananci, sa ai parte de lucruriile esentiale pentru viata. Si spun asta pentru ca nu trebuie sa-ti faci un tel din a avea cat mai multi bani. Ideea este sa nu realizezi mai tarziu ca nu te poti bucura de ceea ce ai incercat sa construiesti pana acum.

Depinde de tine sa nu crezi ca e mult prea tarziu...

vineri, 9 aprilie 2010

The eye (2008)


Descriere: Sydney Wells e o violonista talentata si de succes ce este fara vedere inca din copilarie cand a avut un accident tragic. Dupa ce trece printr-un dublu transplant de cornee, tanara artista isi recapata vederea.
Insa fericirea ei va fi de scurta durata deoarece imagini confuze si inspaimantatoare incep sa o bantuie. Sunt acest aparitii un efect al recentei operatii, un produs al imaginatiei tinerei sau ceva ingrozitor de real? In timp ce familia sa incepe sa-i puna la indoiala stabilitatea psihica, Sydney devine sigura de faptul ca persoana anonima de la care a primit ochii i-a lasat si o mostenire mai putin placuta si anume o lume ingrozitoare pe care doar ea o poate vedea.

Un film impresionant ce merita vazut! Eu l-am vazut in dimineata aceasta si va invit si pe voi:


*pentru a vizualiza click cerc rosu, apoi click pe cel verde
*pentru full screen alege butonul care are incasetat o sageata( al 7-lea)
Vizionare placuta!

joi, 8 aprilie 2010

Nimic nu e neinsemnat...


"Nimic nu e neinsemnat. Oricine se lasa patruns de puterea adanca a naturii o stie. Cu toate ca filozofiei nu i-e data nici o multumire absoluta, si nu poate margini cauza, asa cum nu poate limita efectul, visatorul cade totusi nemarginit in fata acestor descompuneri de forte care ajung la unitate.
Totul lucreaza pentru tot. Algebra se aplica norilor: iradiatiile stelelor ii sunt de folos trandafirului. Nici un ganditor n-ar indrazni sa spuna ca mireasma rasurii e de prisos constelatiilor. Cine poate calcula traiectoria unei molecule? Stim noi daca plasmuirea lumilor nu e determinata de caderea firelor de nisip? Cine cunoaste fluxul si refluxul reciproc al infinitului mare si al infinitului mic, rasunetul cauzelor in abisul fiintei si noianul creatiunii? Si un vierme are rostul lui. Ceea ce e mare e mic,ceea ce e mic e mare. Totul e in echilibru in ceea ce e necesar. Inspaimantatoare viziune pentru pentru gandirea omeneasca. Intre fiinte si lucruri exista relatii care tin de miracol. Totul are pret in acest tot nemarginit care porneste de la soare si ajunge la gaza.Avem nevoie unii de altii. Lumina nu duce in azur miresmele pamantului fara sa stie ce face cu ele. Noaptea imparte esente stelare florilor adormite. Toate pasarile care zboara au legat de gherute firul infinitului. Germinatia sporeste cu nasterea unui meteor si cu lovitura de cioc a randunicii care sparge oul; ea determina in acelasi timp nasterea unei rame si venirea pe lume a lui Socrate.
Microscopul incepe acolo unde sfarseste telescopul. Care din doua vede mai departe? Alegeti! Mucegaiul e o constelatie de flori. O nebuloasa e un furnicar de stele. Aceeasi convietuire poate si mai uimitoare, a problemelor gandirii si a fenomenelor materiei."
*Articol ii apartine lui Victor Hugo in volumul "Mizerabilii"

Arta de a crea


Un gand continua cu alte mii si mii de ganduri. O idee se imbina cu inca 100. Se pun una peste alta si se obtine un amestec, plin de emotii, care te pot influenta pozitiv sau negativ. Aceasta este arta de a crea. Creezi ganduri pentru ca esti capabil sa o faci, ai curaj, talent. De fapt, multi sunt cei care creaza. Dar cati din ei pun pe hartie ceea ce simt cu adevarat? Cati sunt aceia care se ascund dupa un nume si cateva mii de foi.
Dar scriu,nu? Sunt capabili. Au creativitate. Si curaj. Dar nu tin cont de ei insusi...

Asculta mai multe audio Muzica

Cata imaginatie...


Vezi mai multe din Funny pe 220.ro

miercuri, 7 aprilie 2010

Cat de mult conteaza...


...atunci cand cineva iti aseaza hainele pe pat doar sa le imbraci, cand gasesti o ultima bomboana de ciocolata in cutie pastrata special pentru tine, cand gasesti pe masa felul de mancare preferat doar pentru ca ai spus cu o zi in urma ca ti-ar fi pofta...
Cat de mult conteaza cand cineva te ajuta sa rezolvi o problema careia n-ai avea cum sa-i dai de capat singura, cand ti se zambeste daca spui vreo prostie si stii ca n-o sa fii luat in ras, cand ti se aduc pastile si ti se face ceai atunci cand esti racita, cand cineva se trezeste cu doua ore mai devreme sa te duca unde ai nevoie, cand ti se cumpara un cadou cu mari sacrificii pentru ca inseamna atat de mult pentru tine, cand cineva vine sa te vada macar pentru 5 minute fiindca ii era dor de tine, cand te face cineva sa zambesti atunci cand ai o zi tare proasta…

O parte din toate astea le-am facut si eu cu drag, pentru celelalte si multe altele, sunt recunoascatoare.

Numai bine!

marți, 6 aprilie 2010

Vacanta


Hristos a Inviat! Astazi am simtit si eu ca sunt in vacanta, desi urasc sa am timp liber pentru ca nu stiu ce sa fac cu el. Si incepe sa-mi placa vacanta exact cand este pe sfarsite. Daca ieri a fost innorat, astazi au fost cateva reprize de ploaie primavaratica. De vineri am auzit ca o sa se mai incalzeasca, cam tarziu.
In ciuda timpului nefavorabil voi incerca sa ma bucur de vacanta!

vineri, 2 aprilie 2010

Paste fericit!


In calendarul fiecarei familii, sunt putine date mai luminoase si mai senine decat sarbatoarea Pastelui.
Oricat de tumultoase sau istovitoare ar fi fost zilele care o preced, sarbatoarea aceasta ne aduna in preajma celor dragi si tese in jurul nostru o aura protectoare, care ne ocroteste, macar pentru cateva momente pretioase, de tot ce e rau in jur. Iar stralucirea aceasta se transforma in provizii de liniste care ne hranesc, adesea, mult timp dupa ce ecourile pascale s-au stins.

Va doresc sa va bucurati cu adevarat de miracolul clipelor petrecute in familie.

Sarbatori Fericite!

Disciplina -limitare sau libertate?

Oare de ce noi oamenii avem mereu impresia ca disciplina este ceva rau, care ne ingradeste libertatea si ne limiteaza? Cand mi se impune sa fac ceva ce nu vreau, chiar daca constientizez la nivel mental ca este spre binele meu, in practica gasesc mereu o cale sa ma eschivez. Doua din cele mai esuate incercari de disciplina in ultimul timp sunt pentru mine trezirea de dimineata si invatatul. As face orice altceva in loc...
Dar de ce oare ne temem atat de mult de disciplina, de ce ne este atat de groaza de ea? Ce e si mai ciudat e ca aceasta fuga a noastra de disciplina nu ne aduce libertatea şi bucuria la care visam implicit, ci mai degraba un sentiment al esecului, al vinovatiei si al lipsei de sens. O lipsa de putere spirituala se instaleaza in sufletul nostru, luandu-ne bucuria si chiar energia fizica.

Un om cat o mica orchestra

Ascultand pe youtube diferite interpretari la vioara am dat peste un om, Eric Wuest, cat o mica orchestra. Mi se pare deosebit stilul, ideea şi aranjamentele muzicale. Ascultati:

joi, 1 aprilie 2010

Ziua pacalelilor

1 Aprilie este o zi în care se fac diferite farse sau păcăleli. Trimiterea la o întâlnire inutilă a prietenilor sau alte farse similare sunt cunoscute, în cele mai multe ţări europene, încă din secolul XVI.

Una din numeroasele explicaţii a acestei tradiţii este următoarea: în anul 1564 regele Carol al IX-lea al Franţei ar fi mutat serbarea Anului Nou de pe data de 1 aprilie pe data de 1 ianuarie. Întrucât la vechiul An Nou (1 aprilie) se obişnuia să se împartă cadouri, s-a continuat împărţirea de cadouri şi după anul 1564, dar sub forma unor farse şi glume nevinovate.


Farse de 1 Aprilie:

– Pune in pasta de dinti usturoi taiat marunt.
– Fa semne disperate dupa un taxi. Dupa ce acesta va opri, deschide usa, pune piciorul drept cu siretul descheiat pe pragul masinii si incheie-te la siret. Dupa care te ridici si ii spui un “Mersi frate!” iar apoi inchizi usa. Recomand ca mai apoi, pentru a evita furia taximetristului, sa fugi cat te tin picioarele.
– Cumpara o punga de chipsuri, de preferat una cat mai mare. Toarna piper macinat peste chipsuri incercand sa agiti punga in asa fel incat sa nu versi continutul. Mergi la colegii de clasa, servici etc si serveste-i insistent. Pentru a duce cu succes la capat aceasta farsa recomand sa cumparati cea mai scumpa punga de chipsuri. Garantat nu vor refuza. Rezultatul? Se va consuma din ce in ce mai multa apa.
– Inveleste masina unui prieten cu ziare sau hartie igienica. Incearca sa faci asta in timpul zilei, chiar daca vor fi trecatori. Pariez ca toti vor rade de ceea ce aveti de gand sa faceti.
– Pune-ti o colega sa iti sune prietena si sa se dea drept actuala prietena.
– Anunta-ti prietena/prietenul ca ai pe alta/altul.
– Cumpara 3 soareci sau orice alte 3 animale de plus, bineinteles, sa fie cat mai mici si numeroteaza-le cu numerele 1, 2 si 4. Ascundeti-le in camera prietenului/prietenei caruia vreti sa ii faceti farsa. Probabil va dati seama ca odata ce a gasit cele trei animalute, il va cauta innebunit/innebunita pe cel cu numarul 3, care de fapt nu exista.
– In aceasta zi de 1 Aprilie raspunde tuturor celor care te suna cu: “Spitalul municipal, buna ziua!” sau “Serviciul de urgenta 112, spuneti care este urgenta?”.
– Adauga in cutia de lapte putin colorant alimentar. Nu e daunator in nici un fel dar surpriza o sa fie foarte colorata.
– E mai veche ideea dar inca functioneaza. Lipeste cu superglue o moneda pe strada sau in general intr-un loc pe unde trec multi oameni. Apoi stai pe undeva pe-aproape si priveste cum isi rup unghiile incercand sa ridice moneda.
– Cu toate ca e cunoscuta, inca e amuzanta. Schimba sarea cu zaharul astfel incat ceilalti sa nu remarce si asteapta sa le vezi expresia cand gusta din felul de mancare.

Mila voiesc, iar nu jertfe...

Nu suport cruzimea cu care sunt omorate aceste animale fara aparare, desi nu vreau sa aud de acest subiect inevitabil ma "lovesc" de el...