sâmbătă, 24 aprilie 2010

Acum... Atunci...


Erau vremuri in care comunicarea se realiza prin scrisori, aduse de mult asteptati soli. Oare ce gust avea acea lunga asteptare? Cate zile treceau de cand trimiteai un mesaj si pana in momentul in care primeai raspunsul? Cati fiori de dor iti cuprindeau trupul? Cu cata nerabdare rupeai sigiliul unei scrisori parfumate? Cata neliniste tradau ochii flamanzi dupa scris?
Acum suntem la un telefon, la un mesaj sau la un maill distanta. Nemuritor, aproape impersonal si rece...

5 comentarii:

Liviu spunea...

Chestia asta cu mailul si cu distanta devine din ce in ce mai urata, ma macina pe interior mai mult ca o scirsoare pe care as scrii-o probabil cu o intesitate si mai mare ... :-j pana si dragostea o sa devina virtuala , daca nu chiar a devenit deja.....

adinna spunea...

atunci...acum...

http://www.youtube.com/watch?v=o7biw55cRYs

cand ai cateva minute libere, ascult-o...sa vezi cat adevar exista in versuri

Ionuttudose spunea...

Tot mai aproape si totusi tot mai departati.

M.Cristina spunea...

@Liviu: Chiar a devenit! O buna prietena vorbeste de un an cu un individ din Franta, nu s-au vazut niciodata dar spune ca il iubeste... Ii iubeste banii probabil!
@Adinna: Ms ptr. propunere!

Tivadar Emanuel spunea...

tehnologia asta ...