"Nimic nu e neinsemnat. Oricine se lasa patruns de puterea adanca a naturii o stie. Cu toate ca filozofiei nu i-e data nici o multumire absoluta, si nu poate margini cauza, asa cum nu poate limita efectul, visatorul cade totusi nemarginit in fata acestor descompuneri de forte care ajung la unitate.
Totul lucreaza pentru tot. Algebra se aplica norilor: iradiatiile stelelor ii sunt de folos trandafirului. Nici un ganditor n-ar indrazni sa spuna ca mireasma rasurii e de prisos constelatiilor. Cine poate calcula traiectoria unei molecule? Stim noi daca plasmuirea lumilor nu e determinata de caderea firelor de nisip? Cine cunoaste fluxul si refluxul reciproc al infinitului mare si al infinitului mic, rasunetul cauzelor in abisul fiintei si noianul creatiunii? Si un vierme are rostul lui. Ceea ce e mare e mic,ceea ce e mic e mare. Totul e in echilibru in ceea ce e necesar. Inspaimantatoare viziune pentru pentru gandirea omeneasca. Intre fiinte si lucruri exista relatii care tin de miracol. Totul are pret in acest tot nemarginit care porneste de la soare si ajunge la gaza.Avem nevoie unii de altii. Lumina nu duce in azur miresmele pamantului fara sa stie ce face cu ele. Noaptea imparte esente stelare florilor adormite. Toate pasarile care zboara au legat de gherute firul infinitului. Germinatia sporeste cu nasterea unui meteor si cu lovitura de cioc a randunicii care sparge oul; ea determina in acelasi timp nasterea unei rame si venirea pe lume a lui Socrate.
Microscopul incepe acolo unde sfarseste telescopul. Care din doua vede mai departe? Alegeti! Mucegaiul e o constelatie de flori. O nebuloasa e un furnicar de stele. Aceeasi convietuire poate si mai uimitoare, a problemelor gandirii si a fenomenelor materiei."
*Articol ii apartine lui Victor Hugo in volumul "Mizerabilii"
Un comentariu:
Din pacate,nu poti face nimic daca aceasta lipseste.
Trimiteți un comentariu