joi, 9 octombrie 2008

Visez doar pentru a sti ce sa fac...


Lumea e creată din lucruri simple. Legăturile şi relaţiile de interdependenţă şi dependenţă dintre acestea creează lumea cum o ştim noi ca indivizi ( şi când spun asta mă refer că şi eu şi cel care citeşte acum, se supune aceloraşi reguli), atunci cum poţi să creezi lucruri noi?; tot ce este în jurul nostru a fost deja creeat în scopul de a servi celor care au simţit satisfacerea unor nevoi. Dar pâna la urmă ce sunt nevoile? Eu cred că acestea sunt jumătaţi de vise… De ce ? Pentru că au acelaşi comportament. Apar aleator şi, cel mai important: îmi arată de ce am nevoie. Plus că sunt aparent imposibile. Visele, din punctul meu de vedere, sunt nişte nevoi pozitive, nu prea visăm că ne omorâm inamicii, otrăvin pisica vecinului, de obicei visăm lucruri pozitive. Şi acest fapt e dovedit prin existenţa noastră (a oamenilor, a speciei noastre). “Am îndrăznit să visăm”, am început de la câteva lucruri simple care s-au combinat şi recombinat, am început de la nişte nevoi şi am ajuns să visăm la lucruri mareţe doar pentru necesitatea satisfacţiei. Poate sunt eu nebuna, dar cam aşa cred că a început totul: la început au fost cei care scris ce au visat şi era catalogat ficţiune, acum însă cei care privesc cerul - de exepmlu - deja încep să viseze. E atât de aleator, poţi să te uiţi la cer şi să nu te gândeşti la asta, pare atât de sus şi atât de greu de realizat dar prin condiţia noastră umană ne dăm seama că trebuie să ajungem şi acolo…

Niciun comentariu: