miercuri, 3 septembrie 2008

Fara aripi...

Povesti triste gasesti la tot pasul. Oameni ce au plans, oameni ce au ras...Intr-un Univers atat de mare parem atat de mici...Si noi,si povestile noastre. Viata e un drum ce ne dezumanizeaza. Si totusi in final cu totii speram la acelasi lucru: un loc in rai...
Oare suferintele indurate pot cumpara acest loc?

Un comentariu:

iuliana spunea...

cris...felicitari,esti talentata si curajoasa...la 16 ani gindeam ca tine dar acum...trecut-au anii!crede-ma pe cuvint...nu greutatile iti fac un loc in rai,ci dragostea!Iti doresc din suflet sa ramii la fel,sa progresezi in domeniu iar peste ani sa pot citi carti scrise de tine!Ti-am scris si pe conquiztador,la "aripi frinte"!Iti doresc din suflet sa duci la capat ce-ai inceput...cu optimism!juliemo