joi, 10 septembrie 2009

Copacul


Doar acela care a sadit vreodata un copac, a cunoscut bucuria de a-l vedea crescand sub ochii sai, an de an, tot mai frumos, tot mai falnic, tot mai roditor. La inceput o mica nuielusa, primele crengi, primele frunze, coroana ce se contureaza tot mai viguroasa. Odată cu maretia lui, incepi sa realizezi si anii care s-au adaugat la viaţa ta. Si toate isi urmează cursul firesc a tot ceea ce exista pe acest pamant.
Cand vezi un copac falnic, nu poti sa nu te gandesti la acela care l-a sadit, la oamenii care au fost prin preajma lui, la evenimentele la care el, copacul, a fost martor. In felul lor, copacii ne povestesc multe dintre cele la care au fost de fata. Ca niste strajeri neclintiti, infruntand arsita verii sau frigul iernii. Sau rautatea omului, de cele mai multe ori
V-ati intrebat vreodata, stand langa un copac: oare ce ar putea sa ne spuna acesta nouă? Sau o multime de copaci, intr-o padure ce are maretia unei catedrale? Fiecare dintre noi poate incerca un raspuns. Natura este templul in care oamenii sunt lasati sa oficieze liturghia vieţii, inaintea Lui Dumnezeu...

Si o melodie minunata, care va va incanta sufletul….

2 comentarii:

Rappa_ru' spunea...

Foarte bun articolul...si eu am o poveste foarte frumoasa alaturi de cineva special si unic pentru mine, legata de sadirea unui copac....din nefericire, lucrurile nu s-au terminat asa cum am sperat eu, iar copacul nu sunt sigur ca a rezistat:D

M.Cristina spunea...

@Rapp: Poate vei reconstrui unul si mai bogat in viitor!