luni, 20 septembrie 2010

Niciodata nu vei sti...


Nu incerca sa cunosti ce este in spatele privirii mele. Niciodata nu vei sti... Este necunoscutul, impletirea dintre bucurie si tristeti. Este evadarea din realitate si cufundarea in adancurile sufletului.
Nu vei reusi "a-mi citii" sufletul, e ca o carte cu milioane si milioane de pagini, pe zi ce trece mai adaug cateva file. Nu vei parcurge cartea sufletului... E prea complexa, nu o vei intelege. Nu incerca, iti vei pierde timpul.
Nu cauta a-mi afla viata, nici eu nu o cunosc cu adevarat. Este un vartej de evenimente.
Nu vei sti niciodata ce s-a aflat in mine cu adevarat, ce se afla si ce se va strange in curand. Niciodata nu vei sti... sunt o enigma!

5 comentarii:

Tzzumbi spunea...

și totuși există situații în care se spune că nu ar trebui să zicem niciodată niciodată

Lucica spunea...

Fiecare are latura sa ascunsa ce si-o dezvaluie in timp unei persoane sau niciuneia...Este bine uneori sa pastram un aer misterios in jurul nostru..

Imi place cum scrii Cristina...tine-o tot asa...nu lasa pe nimeni sa iti ia acest dar!

Cristina spunea...

@Lucica: Multumesc, voi lupta cu morile de vant...

INCERTITUDINI spunea...

Vorbești frumos, îți plimbi gândurile într-un fuior curat, Cristina!
p.s. păstrez jurnalul început în clasa a X-a, continuat câțiva ani buni..vine o vreme când zâmbești, uitându-te în urmă.
Mult noroc îți doresc!

Cristina M. spunea...

@INCERTITUDINI: Intr-adevar anii trec, si eu imi pierd gandurile printre ei... Multumesc!!!