Fragmente in proza sufletului 3.~Secretele Amzei

Dupa cum si numele o sugera, Amza este o persoana puternica care a reusit sa treaca peste toate obstacolele pe care le-a intampinat. A preferat sa sara peste greutati, decat sa se strecoare pe sub acestea. In ultimul timp s-a inchis intr-un castel de fildes, s-a izolat de tot ceea ce o inconjura. Uimitor de remarcat ar fi cat de stralucita ii era cariera in urma cu un an, acum parca toti o uitasera. Ea, insasi se declara dezamagita de ceea ce fusese pana acum, parca 28 ani, nu ii oferise nicio satisfactie: Timpul a zburat pe langa mine, n-am apucat sa traiesc, nu am stiut sa vad prioritatile din viata mea...
Ma indragostisem orbeste de Emil inca de la o varsta frageda, nu stiu nici acum ce a fost dragoste sau obsesie? Cert este ca aceasta persoana imi rasturnase viata cu susul in jos. Primii 3 ani au fost ca mierea, insa urmatorii au fost un calvar. Am suportat eroic ani buni, 5 la numar, pana intr-o seara, o blestemata noapte in care mi-am patat mainele de sange. L-am omorat din greseala, am luat ce mi-a cazut in mana si l-am lovit o singura data in cap. Emil a cazut secerat pe podea, n-am crezut ca era ceva serios asa ca l-am insotit la spital era intr-o stare grava dar inca mai traia. Dimineata am aflat ca murise, de atunci nu mai eram aceeasi. Am fost condamnata la inchisoare 3 ani. Apoi dupa ce am fost eliberata se pare ca soarta mi-a oferit o cariera stralucita, dar in acelasi timp scurta -1 an. Si iata-ma acum, mai trista ca niciodata, cu o constiinta incarcata, cautand cu disperare o liniste sufleteasca, un colac de salvare din oceanul deznadejdii.
Sunt intr-o casa la fel de pustie ca si sufletul meu. Ii simt lui Emil rasuflarea langa mine, dar cand ma trezesc sunt atat de goala in suflet cum n-am mai fost pana acum.