Si iata ca mai trecura cateva luni, timp in care tanara cu sprijinul tatalui sau, si-a luat masina mult dorita si a reusit temporar sa se angajeze la o mica firma de patiserie. A fost singurul loc in care nu i s-a cerut experienta si l-a acceptat pentru ca trebuia sa se intretina singura. Nu ii placea sa depinda de tatal ei, singurul om care a avut incredere in ea, care o vizita la penitenciar, care a asteptat-o cu bratele deschise la eliberare. A fost singura persoana care a incurajat-o. David ii fusese si tata si mama, avad in permanenta grija sa nu ii lipseasca ceva. Tanara lui sotie, Eliza a murit de tanara la scurt timp dupa ce o nascuse pe Amza. Problemele de sanatate au rapus-o. Astfel David considera nasterea Amzei un miracol. Cand o privea in ochi parca semana cu mama sa, intocmai ca doua picaturi. Amza, mereu s-a invinovatit pentru moartea mamei sale: "Eu sunt un blestem, din cauza aparitiei mele mama nu mai este".
Amza lucra doar dimineata la patiserie, iar pe la 12 cand pleca, hoinarea prin toata Constanta, cautand parca ceva ce nu gasea. Mereu era insotita de cainele sau. Atat ea cat si Rex aveau aceeasi privire calda, aveau ochii de un caprui tulburator, ce sclipeu mai mereu. Alergau impreuna prin oras zi de zi. Rex se urca in patul gol al Amzei in fiecare noapte mai friguroasa. Rex era o parte din Amza. Il luase de cand era pui si acum avea 4 ani. Nu apucase sa il vada crescand, avea impresia ca nu-l va mai recunoaste, dar mereu privirea lui inconfundabila i-a ramas in inima.
Pe tatal meu si pe Rex ii mai am pe acest pamant, fara ei, eu as fi si mai singura decat sunt de fapt!
2 comentarii:
frumos template
@Linda: Sper sa iti placa si continutul blogg-ului nu doar fundalul.
Trimiteți un comentariu