luni, 16 august 2010

Fragmente in proza sufletului~ 5.Printre valuri calatoare

E timpul sa scriu! isi spuse Amza parca revigorata de valurile marii. Doar marea o inspira. Se aseza pe nisipul umed, isi intinse picioarele in apa. In poala isi aseza cu grija si o oarecare nesiguranta agenda cea veche si incepu sa scrie. Din acea clipa mana parca scria singura, fara pic de efort. "Pe aripile trecutului" acesta era titlul ales de tanara...
Zilele treceau una cate una, iar Amza isi facu un obicei din a-si petrece fiecare dupa-amiaza pe malul marii. Valurile ii spala sufletul de regrete. Marea era o muza care ii dadea taria sa lupte cu viata. Aceasta ii dicta cuvintele potrivite, agitatia si linistirea sa, se reverberau asupra mintii scriitoarei noastre.
Cand se lasa intunericul, ea alerga impreuna cu Rex prin mare, ca o copila zvapaiata. Culegea scoici, pe care mai apoi le schita pe o plansa. Acesta era motivul decorativ pentru coperta cartii.
Uneori o apuca chiar miezul noptii cu felinarul aprins si cu agenda in brate. Se pierduse in timp si spatiu nu era decat ea si scriitura sa.

2 comentarii:

aLINuTzA spunea...

Foarte foarte frumos...
Chiar,nu te-ai gandit sa scrii o carte? Esti talentata:)

Cristina spunea...

@Alinutza: De multe ori m-am gandit, insa am ajuns la concluzia ca trebuie sa mai astept, sa mai capat experienta. Poate nu e momentul potrivit acum... Mi s-a tot sugerat din partea unor prieteni...
Nu stiu, simt ca nu am ideile bine definite, ca am un noian de ganduri imprastiate in mii si mii de fascicule.