“Si uite asa zboara viata tot asteptand si asteptand sa vina vineri...!” spunea cineva cu tristete
Macar daca respectiva persoana ar constientiza ca ceva nu e bine in modul de abordare a situatiei in sine. Mai are oare sanse de scapare din aceasta atitudine plictisita si obosita a multor oameni, as putea spune chiar maladiva? In ultimul timp am auzit destui oameni plangandu-se ca nu mai vine sfarsitul saptamanii, ca week-endul chiar zboara. Poate i-am auzit mereu, dar acum fiind vacanta parca vocile acestora au un mai mare impact asupra mea.
Era un filmulet care a circulat pe net o periaoada indelungata si care explica prin mai multe exemple cum ne amanam noi fericirea de la un an la altul: prima data ne dorim sa crestem mari, atunci vom face ce vrem noi si va fi bine, apoi vrem sa ne casatorim si vom fi impliniti, apoi asteptam un copil ca sa ne fie mai bine, dupa care vrem sa il vedem mare si cu siguranta vom avea timp si de noi atunci, asteptam sa iesim la pensie ca atunci sigur vom fi odihniti si fericiti. Si uite asa mergem din greseala in greseala. Morala era ca daca nu incercam sa gasim in fiecare moment, varsta, situatie din viata noastra motive de fericire, traim degeaba tot asteptand sa vina de la sine.
In fiecare saptamana ma bucur ca vine luni, pentru ca nu imi da nimeni in cap lunea, ma refer chiar la cele mai grele saptamani. Trebuie sa te bucuri ca vine week-endul dupa o saptamana in care ai avut timp sa faci si lucrurile trebuitoare si cele mai de suflet.
E neplacut sa te gandesti toata saptamana la week-end pentru ca nu poti da randament in activitatea in care esti implicat. De asemenea, cunosc persoane care sunt intr-un sfarsit de saptamana zilnic, intr-o vacanta continua, care nu iau lucrurile in serios, nu sunt capabili sa o faca.
*Daca poate cineva sa imi dea link-ul respectivului filmulet vazut de mine cu luni bune in urma va raman recunoscatoare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu