Singura mea pasiune era scrisul, dar oare acum mai sunt capabila sa scriu ceva? isi spunea in sine parca neincrezatoare in fortele proprii. Oare succesul pe care prima sa carte "Noian de amintiri" se va reintoarce, sa o elibereze din aceasta prapastie a existentei? Nu stim, nimeni nu poate sa presupuna. Literele care o data dansau in cuvintele cu multa sensibilitate alese, erau lipsite de culoare, de stralucire, nu mai radiau, erau ca niste flori moarte. Si atunci aceasta pasiune o va salva sau o va ingropa?
Nu ii ramanea nimic altceva decat sa incerce. Insa nu era capabila in acest moment, sufletul ii era sfasiat in sute de file neintelese, greu de descifrat. Gandul ca din moment in moment ar putea sa inceapa sa zburde pe pagini alaturi de litere, o mai linistea.
Ce dulce e uneori amagirea! isi spune ea cu un suras amar pe chip. Sunt puternica si o sa lupt! Stiu ca pot, cel putin trebuie...
Un comentariu:
incredere ....... :)
Trimiteți un comentariu