Toamna, frunzele se pregatesc de plecare. Isi schimba culoarea, devin pastelate si formeaza adevarate covoare…calde, pufoase, frumos mirositoare.
De dimineata, o frunza s-a prins de piciorul meu si a mers in pas cu
mine. La un moment dat, vazandu-mi tristetea, a prins grai, spunandu-mi: “Nu fi trista. Doar stii foarte bine, viata este un ciclu. Crezi ca eu nu sunt trista ca plec de aici? Dar asa e facuta viata: cu bune si cu rele, frumos si urat, nou si vechi. Dupa rau, vine si bine! Zambeste….ai un zambet placut. Oamenilor le face bine sa vada chipuri zambitoare. Sa privesti viata din toate unghiurile si sa inveti din fiecare intamplare. Viata e frumoasa, dar trebuie sa o simti. Am zambit…viata se ascunde in lucruri atat de minunate, pe care nici nu le luam in seama.
Asa ca, uitati-va in jurul vostru si ascultati cu atentia cand auziti voci care nu stiu de unde vin…pot fi pasari, fluturi, nori, ingeri, raze de soare… Visati… se merita! Viata e atat de frumoasa!
Un comentariu:
Frumos descris:)...ai dreptate...viata e un dar de foarte mare pret de la Cel de Sus pe care trebuie sa il valorificam:)
Trimiteți un comentariu