Astazi mi-am dat seama ca o facultate, multi ani experienta, un teanc de diplome, de rezultate la olimpiade, un spor de merit considerabil sunt egale cu zero daca nu ai caracter!
Astazi in cadrul liceului a fost organizat un scurt moment in amintirea zilei francofoniei care fusese pe 20 martie. Pentru doar cateva minute, cat a avut fiecare din cei 40 de elevi, care s-au implicat in acest proiect a fost necesar doua repetitii generale si inca vreo trei individuale. Desi rolul fiecarei persoane nu a fost lung as spune eu, implicarea si munca a fost imensa.
La acesta intrunire s-au prezentat cei patru profesori de limba franceza care s-au implicat in pregatirea noastra, directoarea adjuncta care era tot de specialitate. Si inca trei profesori. Dintre acestia un stimabil, care de altfel imi este profesor pe toata durata in care a asistat la acest moment, adica vreo 20 de minute s-a distrat copios a ras tot timpul, zici ca venise la circ. Nici pe scaun nu a avut astampar, s-a rotit in toate partile, bine ca nu era cu rotile. Am incercat sa il ignor dar sincer nu puteam, fiind putini profesori, nu puteam sa nu il remarc. Cand a venit momentul meu, brusc a inceput sa se strambe, sa ofteze sa isi arate scarba generala pe care o avea.
In concluzie aceasta festivitate dedicata zilei francofoniei a fost un moment reusit din punctul prestatiei noastre si a implicarii celor 4 profesoare. Cat priveste absenta atator profesori, din 60-70 s-au gasit sa vina trei ma pune pe ganduri. In afara de cativa care au fost la sindicat astazi, si a unei doamne profesoare dragi mie ce nu a putut sa vina astazi din motive obiective, ochii mei i-au cautat privirea, din pacate au dat peste niste ochi sfidatori si reci... , restul ar fi trebuit sa fie prezenti.
