marți, 10 mai 2011

Un gest, fara vreo explicatie...

De-a lungul timpului actele de sinucidere au socat prin cauzele, uneori absurde, ce le-au determinat. Niciodata oamenii nu au putut intelege pe deplin actele de sinucidere aratand in mod aproape constant dispret sau indiferenta fata de acestea.
O serie de ganditori existentialisti printre care si E. Cioran vedeau in actul sinuciderii unica sansa de a scapa de mult detestata angoasa a vietii in care suntem prinsi cu totii si de care ne poate elibera doar trecerea in nefiinta.
Concluzia ce o desprindem din morala crestina este ca in afara cazurilor de martirism, care pentru Biserica nu reprezinta suicid, sinuciderea reprezinta un pacat de moarte si este respinsa cu vehementa.
A comite suicid inseamna a te considera egal in drept cu Dumnezeu si, totodata, a-I nesocoti porunca divina.Referitor la aceasta in “Catehismul” lui Richelieu din 1626 e scris”…nimeni nu este stapanul absolut al fiintei sale pentru a dispune de ea dupa cum i se pare potrivit, ci numai un depozitar obligat sa conserve depozitul”.

Poate va intrebati, de ce am scris aceste randuri... O profesoara de franceza, recunoscuta pentru cariera sa, nu am avut sansa sa lucrez cu dansa, dar o stiam din vedere, a decis sa-si incheie socotelile cu viata zilele acestea. Poate singuratatea a invins-o, poate erau multe probleme in spatele unui chip luminos, care nu spunea nimic. Si parea atat de multumita de viata... A disimulat totul, a crezut ca pacaleste viata...
Dumnezeu sa o ierte!

2 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Încerc să-mi aduc ceva aminte din Cioran- sinuciderea este un fel de „as în mânecă„, o ultimă rezervă..„
Cu ani în urmă, un foarte bun prieten și coleg, pictor, membru în UAPR, și-a pus capăt zilelor, într-un mod dur.
Cu vreo două seri înainte, nopți , de fapt, îmi povestea cât de îndrăgostit este„ ne plimbăm pe sub castani- da erau mulți castani , unde munceau el și ea- , ne ținem de mână și recităm Apollinaire...„
Vezi, nicio noimă..ce explicație să dai?
Nimeni nu știe.
Poate că nici chiar el, sinucigașul..
p.s. Gândește-te la lucruri frumoase, este primăvară, vor înflori salcâmii!!
Peste ceva timp, vei duce dorul tezelor.
Mult succes îți doresc! Și noroc!

Cristina M. spunea...

@G (Incertitudini): Am aflat multe, de la colegii sai de catedra... Isi dorea nespus continuitate, iesea la pensie. Nu prea avea o viata sociala, era necasatorita si nu avea copii. Toata viata si-a dedicat-o elevilor. Vroia nespus sa preadea in Franta, un an... cand a auzit in martie ca i s-a respins cererea i s-a adancit depresia. A durut-o tare cand a aflat ca anumiti colegi de catedra de franceza au primit continuitate pentru al treilea an si dansa care a avut in acest an doua mentiuni la nationala, a fost respinsa. Poate nu s-a simtit apreciata. Nu s-a gandit ce statea in spatele unor continuitati, multe relatii si bani pe la inspectorat. Nu avea bani, avea datorii multe pe la banci... Coplesita de aceste probleme s-a aruncat in Dunare.

Imi doresc nespus sa scap de teze, nu cred ca le voi duce dorul. Multumesc, nu mai am timp sa admir natura...