Cerul plange, parca de fericire. Micile picaturi se contopesc cu oglinda cristalina a baltilor din strada, unde sfioase se rasfrang de-a lungul suprafetei diafane. Pulsul baltilor se intrepatrunde cu acele mici unde, formand astfel mici insulite inchipuite. Ramurile copacilor, cazute par intr-o lunga imbratisare, sincronizandu-se perfect intr-o bataie regulata. In aparenta iti poti imagina o ploaie nesfarsita, infinit de monotona. Insa, in esenta, este o ploaie fugara de vara. Pare atipic, dar este adevărat. O ploaie de vara de cateva ore bune. Este rece, mult prea rece pentru o zi de vara. Norii, ce au purtat-o, se disipa cu greutate, insa cerul nu prea se lumineaza. Intunericul aparent al zilei este inghitit partial. Dupa o ora, scutul gri al norilor isi face din nou aparitia si ploaia reincepe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu