Simt o ameteala a diminetii ce ma strange in brate. Este o dimineata insorita si in preajma se simte orasul amortit. Privesc pe fereastra.
Intalnesc oameni grabiti cu priviri fixate pe obiecte comune, parca ar fi roboti ce au fost conceputi sa faca acest lucru, se indreapta catre destinatii numai de ei cunoscute.
Vad figuri aspre, reci, grimase puternice si nicio fata senina.
Mi-am dat seama ca imi pot face dimineata asa cum mi-o doresc pentru ca nimic nu se intampla daca eu nu fac ceva in acest sens.
Nu vreau sa ma complac in aceasta lume teleghidata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu