Seneca are dreptate. Viata "nu retine pe nimeni cu sila". Dar nici macar in sinucidere nu scapam de noi insine. Sinuciderea este, poate, singurul act uman care e mereu sincer, nu e niciodata mimat. Se poate mima orice pentru a parea ceea ce doresti, dar nu-mi pot imagina ca exista cineva care se arunca in gol de la etaj, isi pune steangul de gat sau inghite un pumn de medicamente pentru a mima disperarea ori neputinta de a mai trai. Probabil, si sinuciderile impulsive au deliberari chinuitoare in urma lor. Problema e dupa a cui imagine alergi. A ta, cum n-ai reusit sa fii?