luni, 11 octombrie 2010

Ajuta-ti sau nu sufletul...

Intr-o lume care uneori se sprijina intr-un scut de complezenta, eu raman tot sincera. Nu astept sa-mi ridice nimeni statuie pentru asta, insa nici sa ma judece, pentru ca reactionez.

Ma simt singura de fiecare data cand vad in jurul meu fiinte vii care sunt moarte de dinainte de a se fi nascut, oameni care traiesc degeaba, care nu o sa inteleaga niciodata ce e viata din simplul motiv ca nu o traiesc.
Indiferenta celor din jur ma lasa rece, am de mult timp colti de fildes si turn de clestar din care imi trag seva. Iar bucuriile marunte imi alina sufletul si ma mentin vie.

Niciun comentariu: