Noaptea, un calendar de vise si cosmaruri, iar ziua o neincetata prelungire de agonie ingrozitoare.
Am simtit mereu ca imi lipseste ceva, si nu-ti inchipui de cate ori am batut drumul gandurilor pentu a-l gasi...
Esti aici, ma privesti dar nu poti patrunde, te strig din nou si iar din nou, dar se pare ca nici ecoul nu mai aude.
Si raman doar Eu si un Ecou asurzitor al sufletului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu