De maine...

Vacanta este pe terminate, abia acum cand ma simt atat de bine. Nu pot sa spun ca mi-a priit chiar atat de mult. Starea mea sufleteasca se imbina foarte mult cu vremea. Si cum nu prea suport gerul, am avut o oarecare indispozitie permanenta toata saptamana. Ieri mi-am revenit din aceasta stare odata cu primii ghiocei primiti.
De maine, ma reintorc la scoala. Si aceeasta idee nu prea imi surade. Si nu pentru ca as fi lenesa, ci pentru ca simt ca trece timpul pe langa mine, fara sa fac ceva. Poate sunt autodidacta cum mi-a spus cineva, insa mi se pare ca la scoala se stagneaza, se repeta aceleasi si aceleasi lucruri pe care le cunosc deja. In proportie de 90%, nu invat nimic din scoala. Eu stiu pe ce trebuie sa insist, ce nu stapanesc si lucrurile acestea le fac in timpul liber.
Oricum, eu imi vad ziua de maine ca un spectacol, unde trebuie sa joc un rol si apoi plec cu gandurile mele, departe de a celorlalti.
Ma gandeam, daca am putea, macar pentru cateva minute sa ne citim gandurile, cuvintele nerostite?
Am o putere mare de abtinere... Nu cred ca este o idee buna, ca cineva sa imi citeasca gandurile!