Cred ca toti ne mai simtim uneori hoinari pe strazile goale...
Sufletul pribeag rataceste pe drumuri de doruri si rataceste zdrentuit in farame de clipe, umbla noaptea... Nu il latra cainii, il simt mult prea bland, o blandete ratacitoare nesfarsita, spre un nu stiu unde, spre unde l-or ghida gsndurile arzande a dor sa o faca.
Sufletul tacut, s-a izolat in taceri si ar fi avut atat de multe de facut si atat de multe de cioplit din amurgul de vise. Atunci incepuse sa simta cum visurile incep a pali, ar fi vrut sa le reaprinda, dar se asternuse prea de devreme, o pacla ce ii incetosase drumul si devenise un suflet orbecaind prin ceata spre ceva difuz...
4 comentarii:
Imi place cum scrii. Imi place cum gandesti.
Da, te rog un semn.
Poate te alaturi noua.
http://portiadesarmale.blogspot.com/
ID: emadoru
Imi place cum scrii, imi place cum gandsti.
Poate te alaturi noua.
http://portiadesarmale.blogspot.com/
ID meu: emadoru
Doru Emanuel
P.S. Ai lasat odata un com la mine, pe Liniste de mai. Asa te-am descoperit.
D.
@Doru Emanuel: Multumesc! Nu cred ca voi avea timp sa mai scriu si pe alte blogg-uri. Abia imi gasesc timp si pentru al meu.
Cu mare drag, te citesc!
Am ales sa ma dezbrac
De tristete si uimire,
In pumni lacrimile tac,
Si dau frau la fericire!
Le astern in dimineata
Pe covorul nevazut,
Suflete hoinar ,cu viata
Prinde-le intru—nceput!
Prins-am clipa chinuita
Si am ferecat-o in sipet
Iar din viata plumbuita
Am ales sa fie zambet!
Trimiteți un comentariu