De ce oare simtim nevoia de a ne afla mereu in centrul atentiei?.Ce vrem sa dovedim?Faptul ca suntem deosebiti de ceilalti?Ar fi absurd sa ma gandesc la asta.Plang la fel ca voi,rad in acelasi mod.Fac aceleasi greseli...Ptr mine centrul atentiei este doar un mod de a scapa de mine insumi.Citesc uneori unele bloguri si sincer,uneori ma simt dezamagita..Cu toate ca ma repet tot am impresia ca traim la granita dintre iluzie si realitate.Iar uneori nu mai reusim sa le deosebim,si nu mai stim unde ne aflam.De multe ori copiem ceea ce au scris alti si ajung la concluzia ca noi nu mai putem gandi si suntem doar copi a altora(sper sa nu va supar si sa nu mi-o luati in nume de rau,dar asta e realitatea) de ce oare nu putem fi noi insine,cu bucuriile noastre cu tristetile noastre,asa cum suntem de fapt,sa ne spunem ce ne supara ce ne face fericiti fara sa recurgem la ce a spus vreun filozof.De ce de fiecare data trebuie sa ne ascundem in spatele unei masti.Oare ptr ca lumea noatra e doar un vis?Si ca acest vis ne reprezinta.E ciudat sa spun asta dar suntem aproape 90% doar vise,restul doar o iluzie a propriei existente.Poate ca pare bizar ce spun,dar oare in afara viselor noastre si a sperantelor ce avem.NIMIC.Suntem un gol imens pe care nimeni nu-l poate umple,doar o umbra a propriei noastre fiinte.Poate ca multi vor spune ca sunt dusa.Ca ei au o viata.Traiesc si sunt fericiti.Oare cine poate defini fericirea?.Intotdeauna suntem fericiti,dar de multe ori(si cred ca a-ti simtit-o si voi),parca lipseste ceva ptr a ne completa.Parca tot asteptam sa se intample o minune,devenim nelinistiti,ne agitam.De fapt ce asteptam?Oare ce ne nemultumeste?Multi vor spune ca au totul si nu-si mai doresc nimic?Dar oare acel totul nu e tot o iluzie a minti noastre?.O fantasma creata sa ne protejeze de noi insine?OARE????
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu