sâmbătă, 28 august 2010

Fragmente in proza sufletului~ 6. Intre vise si realitati

O noua zi, la fel ca celelalte... Nimic nu prevestea o schimbare in viata Amzei. Dimineata, si-o incepuse la patiserie apoi a mancat ceva in graba s-a repezit pana acasa, iar spre dupa-amiaza a ajuns la plaja. Era inceput de toamna, un anotimp ce te determina sa fugi ca un nebun de cuvinte, sa te ascunzi sub orizont, sa te picure razele de soare fara vlaga, sa te inveleasca doar patura de nori. Amza ramase singura in lumina soarelui care ii invaluia sufletul.
Departe in zare vazu o patura. Cu o privire siderata, se apropie de patura, langa ea statea un barbat ce dormea. Amza, putin ingrijorata il apuca pe tanar de umar cu mainile tremurande. Barbatul deschise usor ochii. Privirea ii ramase atintita asupra frumusetii ochilor Amzei. Tanara cu o voce suava ii spuse:
- S-a-ntamplat ceva? Va simtiti bine?
- In preajma ta, ma simt bine! ii spuse tanarul orbit parca de chipul angelic, ce tocmai il contempla.
Amza il privea cu atentie, era ceva din fizionomia lui care il asemana cu Emil... Sa fi fost ochii, sau poate buzele? Nici ea nu stia...
Langa el, barbatul avea un jurnal. Amza deschise caietul, si incepu sa citeasca prima pagina:
"... Si cu fiecare nou text pe care il scriu nu mi se pare decat ca tot ceea ce fac, toate cuvintele nascute din mine, toate constrangerile ce ma invaluie, nu ma indreapta decat inspre un singur punct: in mine nu colocoteste talentul scrisului, nici macar placerea de a scrie. De multe ori scrisul mi s-a parut o povara. Insa acum, observand faptul ca scrisul imi este o necesitate, am constientizat marele adevar– acela de care ma tem... Nu scriu pentru ca imi place, nici pentru ca vreau... Nu scriu pentru ca am prea multa imaginatie, insa cu cat avansez mai mult in lumea aceasta a cuvintelor adevarul iese la lumina: fiecare nou lucru pe care il scriu nu este nimic altceva decat textul scris anterior, renascut. Mi se pare ca toate cuvintele mele nu se indreapta decat spre crearea textului meu sacru, cartea ce le va cuprinde pe toate celelalte. Mi-am dat seama in sfarsit ca ma indrept inspre o limita pe care nu o voi atinge; aceasta poveste striga din mine obsedant, rescriindu-se singura, iar si iar, fara a putea intoarce nici macar un cuvant impotriva... Nu scriu pentru a-mi marturisi drama ci pentru a-mi cristaliza fericirea, pentru a o inchide in niste cuvinte, in timp, acolo unde oamenii nu au nicio putere... Numai eu stiu cat de mult m-am zbatut pentru un vis, numai eu stiu cat de mult sufar pentru prezent... Scriu pentru ca nu pot face nimic altceva..."

Amza se regasea perfect in aceste randuri. Inchise jurnalul de teama ca ar putea sa mai gaseasca ceva care ar putea sa ii zguduie inima...
- Nu ti-a placut? Ce text ai citit? ii spuse ingandurat tanarul
- Mi-am arucat privirea pe prima pagina... raspunse ea tematoare.
- Pe prima pagina nu e mai nimic!
- Nimic si totusi atat de multe...
- Ce uituc... Nu am facut cunostinta. Eu sunt Constantin!
- Numele meu eate Amza, incantata de cunostinta.
- Asemenea! Stiam eu ca o tanara frumoasa trebuie sa aiba un nume pe masura.
- Multumesc, spuse cu o usoara emotie femeia.
- Hai sa ne plimbam! propuse Constantin intrigat de ochii tinerei.
- Si unde mergem?
- Spre nicaieri!!!

Un comentariu:

Radu spunea...

Buna ziua,

As fi interesat de un link-exchange intre motruinfo.ro si blogul dvs . Daca sunteti interesat astept un email pe admin@motruinfo.ro. (Va rog precizati linkul si titlul dorit pentru a va adauga)

Cu respect,
Ursu Radu


(Dupa vizualizare as avea rugamintea ca acest comentariu sa fie sters)