vineri, 10 septembrie 2010

Pagini din mine


Uneori ma imbrac pe dos cu visele, semn ca vremea in mine se schimba. Pana la momentul actual nu am gasit nicio logica pentru care cerul sa nu fie pamant si pamantul cer. Dar, oare cum ar fi daca am merge pe nori si ne-am lovii capul de stanci? N-ar fi mai bine astfel? Norii nu te dor, nu te obosesc, ar fi potriviti pentru fuga pasilor nostri, iar pamantul ar fi ideal pentru ca numai loviturile de el ne-ar obliga sa deschidem golurile realitatii. Un amalgam cumplit de zboruri si prabusiri ne este viaţa. Ca sa te ridiciai nevoie de aripi si avant, de cazut e atat de simplu: o poti face fara niciun ajutor...

Fiecare clipa este precum o ciorna care devine in urmatoarea secunda pagina de carte si cartea aceasta sufera atatea transformari la citire, cate perechi de ochi exista, caci realitatea o traim impreuna, dar ne-o posedam fiecare in parte.

7 comentarii:

Suflet naiv spunea...

Oare cum ar fi de-am putea zbura asa? http://www.youtube.com/watch?v=I4U6T_BB1N8

Anonim spunea...

uneori ne lovim de lucruri ca sa stim ca acolo nu e bine sa mergem...uneori un refuz sau o nereusita poate fi ca si cum e un zid in realitate ... accesul interzis pentru ca nu ne e bine sa stim sau sa traim dincolo de zid, nu suntem pregatiti pentru asa ceva ... dar un zid poate reprezenta totodata o piedica, un test care sa ne masoare perseverenta, dorinta... intrebarea e: cum le deosebim? doar iubind si rugandu-ne Lui pentru intelepciune, zic eu

Ori Azi spunea...

"Fiecare clipa este precum o ciorna care devine in urmatoarea secunda pagina de carte si cartea aceasta sufera atatea transformari la citire, cate perechi de ochi exista, caci realitatea o traim impreuna, dar ne-o posedam fiecare in parte."

Nu se poate sa nu ai mai multa dreptate , de ce nu putem invata sa citim corect ? De ce nu putem sa lasam acele amintiri asa cum erau si nu sa le transformam in propriile noastre scenarii care sunt jucate pe scena gandurilor?

Metropolitan Cosmetics spunea...

interesata de un schimb de banner?

Cristina spunea...

@Suflet naiv: Ar fi minunat sa strabati muntii, sa simti ca esti mai aproape de cer. Sa te simti precum o pasare, intr-un zbor lin.

@Tzzumbi: Ai dreptate poate reprezenta atat o provocare cat si o piedica, cu multa credinta si incredere in fortele proprii vom trece peste aceste "ziduri". Altii prefera sa se strecoare, dar uneori nu mai ai pe unde sa te furisezi, locul se "strampteaza"!

@Moonlight Sonata: Poate avem nevoie de aceea retrospectie...

@Metropolitan: nu fac schimb de banner.

Simina spunea...

foarte frumos ai scris......se pare ca esti printre putinii care mai gandesc si inca mult, pe indelete, nu putin....
te imbratisez cu drag si-ti doresc mult succes in noul an scolar, care sper sa-ti aduca multe impliniri, nu doar dezamagiri......

Cristina spunea...

@Simina: Multumesc, sper sa fie o reusita acest an!