M-am tot gandit ce am invatat eu din liceu in acesti 3 ani si jumatate?
Am asimilat cunostinte pe care am considerat eu ca imi vor fi utile. Dar cred ca mai important decat aceasta, am invatat sa fiu responsabila, am invatat cum sa abordez un esec, sa construiesc o prietenie adevarata, sa stiu sa ma impart in mai multe locuri, sa refuz cu zambetul pe buze pe cineva si sa ma bucur de frumusetile vietii.
Dar ce invata de fapt un elev in liceu? Primim foarte multa informatie, dar multa inutila.
Suntem agasati cu enorm de multe informatii, dar noi nu reusim sa fim fericiti! Traim intr-o continua cautare.
Scoala nu reuseste sa ne formeze, ci doar ne informeaza. Cunoastem tot mai multe despre lumea in care traim, dar nu stim mai nimic despre lumea noastra interioara.
Studiile asigurate de sistemul scolar nu pregatesc copiii pentru lumea cu care se vor confrunta dupa absolvire. Avem nevoie de alt tip de educatie - mai completa, mai practica si mai eficientă pentru a ne putea adapta nevoilor vietii.
Si dupa cum spunea Eminescu : ”Copiii romani sunt incarcati cu materii atat de multe si atat de diverse, incat nici profesorii, nici şcolarii nu se pot orienta in capetele lor. Acesti copii nu învata nimic, pentru ca memoria nu pastreaza nimic nepriceput, nerumegat, unde interesul viu si judecata copilului n-au jucat nici un rol. Singurul efect al încarcarii memoriei cu lucruri pe care nu le poate mistui e sila şi scarba copilului de carte. La acest rezultat au ajuns aproape toate scoalele la noi. Vezi tineri care au învatat latineste, greceste, istoria universala, logica şi psihologie, stiinte naturale, geografie în toate clasele, drept administrativ, economie politica, au trecut bacalaureatul şi… cu toate astea, nu stiu a scrie o fraza corecta, iar a doua zi dupa ce au parasit scoala au uitat tot…”(Spre Eminescu –răspuns la ameninţările prezentului şi la provocările viitorului, Editura Cartea Universitară, Bucureşti, 2005
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu