Un mare mister care incerca sa se scrie...
Cine este publicul intrebarilor mele?
Eu cu cei care se regasesc in mine.
Ceea ce e important pentru mine e cu adevarat important?
De cele mai multe ori pornesc a fi importante doar pentru a se doveni mai tarziu ca sunt niste banalitati.
Fac ce vreau bine, dar ceea ce fac merita sa fac?
Imi place sa cred ca da
Ce se asteapta de la mine?
Sa fiu un om bun... o fiica buna, o prietena buna, o confidenta buna
Care este ierarhia acestor asteptari?
Toate pe acelasi loc, nu pot face un clasament.
Muncesc suficient?
Nu, niciodata, pentru ca suficientul nu insemana nimic.
Cat de indulgenta sunt cu mine?
Aparent foarte, in esenta deloc.
Ce apreciez la altii?
Mult prea putine pentru ca astept mult prea multe.
La ce pot si la ce nu pot renunta?
Pot renunta la totul cand stiu ca nu mai are sens si la nimic cand inca mai am forta sa lupt.
Cum motivez ceea ce-mi place sau ma entuziasmeaza?
Ca un copil in magazinul cu jucarii
Imi place recunostinta?
Intr-o foarte mica masura.
Consider implinirea o dezamagire?
Doar daca inseamna un compromis.
Ce drept am la fericire?
Egal cu al celorlalti.
Ce aleg intre adevar si tihna?
Adevarul
Ce sens are prezenta mea infima?
Important este sa invat sa ma tarasc, sa merg si poate sa zbor.
Cu cine oare am sa inchei ziua?
Cu o mica parte din mine
Ceai sau cafea?
Multa cafea
La final o poza care mi-a placut mult:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu