miercuri, 8 septembrie 2010

Fragmente in proza sufletului~ 8. O noapte magica

Plutea peste Amza o liniste deosebita, o liniste plina de sunete si frematari, lucrurile casei, toate cate erau adunate in jurul ei, vorbeau intre ele, se intrebau, isi raspundeau, femeia le auzea, simtea adierea cuvintelor plutind peste ea ca o panza racoroasa si odihnitoare, de mult nu mai simtise atata pace in odaia asta incarcata cu amintiri si ganduri. Se lasase ca un copil in voia lor si plutea, ii batea inima de atata bucurie, ar fi baut o cana de apa rece, dar cum sa indrazneasca sa se ridice din pat si sa tulbure echilibrul pasnic a toate cate fosneau in preajma, incurajand-o, deschizandu-i larg ferestre mari, spre o lumina la care nu mai sperase demult, singura, atat de singura, intre o imensa bucurie, cat lumea de adanca si ea atat de neputincioasa in fata ei. Sa alerge spre ea? Sau sa-i dea cu piciorul? Ii zarea ca prin vis chipul in noapte... Era flamand si insetat de dragoste, ochii mari, curiosi ai fetei, profunzi, ai omului. Ochii fetei si ochii barbatului se suprapuneau si odaia se umplea deodata de o lumina ireala si blanda, ca un clar de luna. Ii batea inima si nu stia cum sa-si odihneasca intr-un fel bataile, toate in jurul ei pareau ca dorm intr-o imensa liniste, totusi, odaia se umpluse de sunete, de miscare, se auzeau gandurile fugind in departari, oprindu-se pentru o clipa pentru a porni iar intr-un vartej ametitor, izbindu-se de rama oglinzii din incapere.

In aceea clipa s-a trezit. Amza isi dadu seama ca fusese un vis, unul infiripat in magia noptii, in vapaile misterioase ale gandurilor.

6 comentarii:

Ori Azi spunea...

visele sunt cele mai adevarate realitati !

Cristina spunea...

@Moonlight Sonata: De-ar putea visele sa se transforme in realitate...

Anonim spunea...

problema e ca uneori visam la lucruri care aparent sunt atat de frumoase, dar pe care daca le-am avea poate ca am suferi enorm si nu ne-ar fi bine deloc... de aceea poate ca Dumnezeu ne fereste neimplinindu-ne unele vise ... caci altele ni se indeplinesc. imi aduc aminte de o vorba asemanatoare: nu am primit nimic din ceea ce am cerut, dar am primit tot ceea ce imi trebuie

Cristina spunea...

@Tzzumbi: Uneori nici nu mai suntem constienti de ce avem nevoie...

o fosta colega spunea...

La inceput nu a fost nimic, apoi din nimic cineva a facut o lume intreaga.
Prima data a fost o dorinta de a scrie, apoi a rasarit intr-o zi ideea de a face un blog... Acum ideea ta, de a scrie o nuvela... maine posibil o carte de ce nu?

Cristina spunea...

@o fosta colega: De fapt nici cineva nici ceva nu a facut nimic, a fost un punct, si punctul ala a fost prea puternic, punctul a fost tot, punctul s-a rupt in doua bucati mai mici, si astfel acel "ceva" suntem noi si inca o infinitate.
Sa nu grabim lucrurile...
Pacat ca nu stiu cine esti...