De ce scriu scriitorii?

Nu demult, am auzit pe stradă un dialog aproape incredibil, între doi puşti care nu apucaseră încă să intre în adolescenţă:
- Da...oare de ce scriu atâta scriitorii?
Răspunsul a venit prompt, fără drept la amendament:
- Ca să avem noi ce învăţa la şcoală, din ce să dăm examene…
Răspunsul a zburat pe lângă mine, ca un fluture năuc, fără să lase urme, dar întrebarea a rămas: chiar aşa, de ce scriu oare scriitorii? Şi,întrebând din om în om, iată ce am aflat:
Scriitorii scriu pentru că într-o noapte unul dintre ei a văzut un înger cu o carte în mână;
-Pentru că odată le-a fost frig la suflet şi nimeni nu i-a învelit;
-Pentru că simţeau nevoia să spună poveşti şi încă nu aveau copii sau nepoţi;
-Pentru că le-a fost frică de nu se ştie ce;
-Pentru că le venea să râdă şi nu ştiau de ce;
-Pentru că, la o sărbătoare, ar fi vrut să facă un dar cuiva şi n-au avut bani sau idei;
-Pentru că i-a muşcat de suflet un câine;
-Pentru că s-au împiedecat pe stradă de o piatră strălucitoare pe care n-au mai putut să o uite;
-Pentru ca, la un pahar de vin sau la o cafea, să aibă cu ce se lăuda;
-Pentru a avea o corvoadă de care să se poată plânge...

Scriitorii scriu pentru ca tu, iubite cititorule, să te întâlneşti cu cuvintele lor şi să simţi un freamăt ca la prima iubire