Drumul

Iesisem pe usa veche de esenta tare in varful picioarelor. Nu ma intrebasem niciodata unde da misterioasa usa .Imi imaginam in fiecare noapte ca scartaitul ei ademenitor e o chemare . Noapte de noapte imi pregateam visul minutios,ca pe un preludiu al marii deschideri.Era scris in zatul cafelei de dimineata ca drumul meu sa treaca pe acolo,prin usa ferecata. Dar nu oricum,ci pe furis,ca o parere, ca un fior de dor,ca un pas ratacit...Iar in ziua in care cafeaua a fost mai neagra si mai amara decat in oricare alta zi, a fost de-ajuns sa ma apropii si usa s-a deschis larg.Necunoscut, dulce, amar, zambet,lacrima ,mangaiere si....mireasma de cafea ce intra pe gaura cheii imbiandu-mi pasii spre inapoi.Poveste fara sfarsit...