Un fior rece pune stapanire pe mine. Chipurile vesele se dovedesc a fi masti ce ascund, de ochii copiilor, suferinta si grija zilei de maine. E trist... sa vezi oameni stand la rand pentru a cumpara un gram de fericire, de la un vanzator ce toata viata s-a drogat cu durere… Se pare ca e doar inceputul unei alte zile…
Fericirea… Pentru unii e un cuvant usor de descris. De cele mai multe ori se izbesc de tine explicatii asemanatoarea cu “este un sentiment placut...” si fiecare individ continua dupa caz. Astfel ne dam seama ca pot exista mii de definitii. Altii vad negru in fata ochilor, iar pentru ei e o adevarata victorie folosirea lui, a cuvantului. O victorie impotriva vietii, o viata mult prea cruda de cele mai multe ori. Pentru acesti oameni cuvantul fericire este cenzurat de legile realitatii in care traiesc. Dar exista si acei “copii ai fericirii”. Ei sunt cei ce s-au nascut speciali, fara defecte, fara probleme, fara griji pentru ziua de maine, fara tot ce inseamna rau in lume. Si totul li se datoreaza lor, acelor doi stalpi de beton, ce infrunta ploaie, vant, cheltuieli, jigniri, mofturi. Acei doi stalpi numiti parinti.
Daca macar pentru o zi ai avea puterea sa schimbi ceva in aceasta lume prea cruda, ce ai schimba?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu