Recent am citit "Cartea amagirilor"scrisa de Emil Cioran.M-a impresionat din aceasta capitolul "Extazul muzical" si m-am hotarat sa vi-l impartasesc.
Aici viata este descrisa ca un extaz muzical,pentru ca se sintetizeaza intr-o sfera inalta a vibratiilor cosmice.Lacrimile si sentimentele pot fi generate de aceasta ierarhie a frecventelor.Muzica inseamna o parte a Logosului,una de un nivel irelevant pentru omul de rand.
Cioran opereaza cu o trecere la un nivel superior de frecventa a materiei,din care se desprinde o sinestezie profunda a fiintei"Simt cum imi pierd materia,cum cad rezistentele fizice si cum ma topesc armoniile si ascensiunile unor melodii interioare.O senzatie difuza,un sentiment inefabil ma reduc la o suma nedeterminata de vibratii,de rezonante intime si de sonoritati invaluitoare".Ipoteza vibratiilor interne,duce la dematerializare,la simtirea ritmului profund al universului,la integrarea intr-o ordine mai vasta spatio-temporala:"Cum as putea prin cuvinte sa descriu cum cresc melodiile,cum vibreaza tot corpul integrat intr-o universitate de vibratii,evoluan in sinuozitati..."
Muzica va cuprinde fiinta ca un vartej,ca o betie reprezentand"o muzica de sfere,o explozie de vibratii,un cantec cosmic,o inaltare in spirale de rezonanta"
Daca v-am captivat prin aceste randuri nu ezitati sa cititi aceasta carte.Merita!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu