Totul are un sens,si totul este un sens...

In infinitatea gandurilor,in punctul cel mai adanc al mintii tale unde totul se desfasoara dupa bunul plac al tuturor...unde este greu sa fii ceea ce esti si e greu sa fii altcineva.Poate ca doar acolo te simti cu adevarat cineva.Poate uneori chiar mi-am pierdut si eu increderea in sine,astfel de ce sa am incredere in altii din moment ce nici in mine nu am incredere?Niste ganduri ce strapung sufletele tuturor ,ganduri ce poate pe altii nu ii lasa nici sa inchida ochii...nici sa clipeasca...Poate unii chiar s-au afundat in mintile lor si au devenit nebuni.Si-au pierdut rationamentul...Toate aceste lucurui inutile dar gandite de toata lumea...poate ca nu chiar inutile.Totul are un sens undeva si...Pentru cineva.Fiecare poate gandi ceea ce vrea dar nu intotdeauna o si face.O viata cu un sfarsit dar in tot cuprinsul trebuie sa faci ceva si cum te simti atunci cand vine sfarsitul si observi ca nu ai realizat nimic din ce ti-ai dorit?Ai vrut sa fi responsabil pentru altii sa simti pentru altii...sa ii faci fercit crezand ca asta e si fericirea ta,si poate chiar ar fi fost daca acel cineva,sau aceia ti-ar fi multumit si ar fi fost de asemenea alaturi de tine cum si tu,generalizat,ai fost...Totul prinde o culoare...o culoare intunecata in final cand vezi ca totul a fost in zadar si ti-ai irosit cuprinsul...ai vazut inceputul cuprinsul deja a trecut si a venit sfarsitul...Probabil ca e trist sa vezi ca tot ceea ce ai realizat pana acum nu a avut niciun sens nici pentru altii si nici macar pentru tine.Acum apar regretele,dar ce sunt regretele?...doar ganduri ce nu au niciun sens.Degeaba regreti ceva ce odata te-a facut sa zambesti,sa zici ca mai bine nu te facea sa zambesti,ar fi trebuit sa faci ceva atunci si nu acum.Regretele sunt doar ganduri intunecate ce acopera lumina care domnea candva.Dar aici nu ai cum,si ce sa faci,esti o fiinta umana iar tot ceea ce cuprinde fiinta umana se intampla.Nu ai cum sa ripostezi contra propriei tale vointe,mai ales daca deja s-a intamplat.Credeai ca totul are un sens candva,si poate chiar avea atunci dar dupa ce ai trecut de acel ceva acel sens de dinainte a murit,nu mai exista nici macar in amintirile proprii si incepi sa te gandesti de ce ai facut toate acelea,si pana la urma de nu ai facut cum ai vrut.Uiti ca atunci poate aceea ai vrut,dar acum nu iti mai este bine.Nu iti mai convine asa ca iti renegi propriile ganduri.Sau poate ca nu ai facut ceea ce ai dorit si doar de aceea regreti,tipic fiintelor umane.Sa fim asa de vulnerabili si uneori naivi,sa plangem pentru lucruri atat de mici,atunci ni se par imense,dar poate ca nu sunt...si atunci vine intrebarea:de ce traim?Daca pana la urma vom muri,ne nastem sa realizam ceva,dar nu realizam...si chiar daca o facem sau nu tot vom muri.Oare toate acestea au un sens?Un tot este un sens...dar pentru ce si de ce?Asemenea intrebari ce fiecare persoana si le pune in subconstient...