Decembrie...zile friguroase si intunecate..nopti lungi si pustii..spatiu de visare si rememore a copilariei. Decembrie...perioada propice evadarii din cotidian, acest univers ostil ce ne delimiteaza orizonturile si ne impinge spre inchidere.Caut refugiu intr-o alta dimensiune...caut consolare in vise apuse...caut mangaiere in trecut...ma ascund in mine si reaprind cenusa copilariei ce mocnea in adancul meu. Acolo gasesc amintiri ce pastreaza inca vie inocenta...amintiri ce uneori ma intristeaza dar care au puterea de a-mi trezi simturile si a ma indemna sa privesc spre viitor. Poate ca nu am suficient curaj sa privesc cu ochi maturi ceea ce numim viata sau poate ca am ales sa nu fiu ca majoritatea persoanelor care-si complica viata disecand si amanuntind la extrem fiecare aspect al existentei noastre.Ma pierd pe taramuri de mult uitate, descopar dorinte stinse ...ma lovesc de dezamagiri...oftez...zambesc si ma incarc cu o doza de rabdare si optimism. Imi pun intrebari..caut raspunsuri..incerc sa ies din ceata in care ma aflu...incerc sa ma descopar.Mi-e dor sa nu-mi pese,mi-e dor de simplitate,mi-e teama sa nu ma afund in propriile convingeri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu