Caderea primului fulg imi presara in suflet melancolie,imi aduce aminte de plimbari sub ninsoare, de clinchet de clopotei, aroma de cozonac, mireasma proaspata de brad...imi aminteste de copilarie!
Privesc cum se aseaza pe asfaltul umed un fulg rece si trist, asteptand parca sa mai vina unul, inca unul...sa nu fie singur!!
Oare si el in caderea lui simte singuratate?
Dar, chiar daca iarna s-a asezat si cu raceala ei sufletul ne-a inundat.
Sa nu fim tristi si-ngandurati si sa nu uitam niciodat'
Ca Dumnezeu va cobora din cer,langa sufletele care inca mai sper'
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu