Zarurile sunt la tine...

Cati dintre voi v-ati privit macar o data ca fiind cel mai important lucru din viata celorlalti?
Cati dintre voi v-ati gandit macar o data, ca daca nu ati fi existat, cei apropiati ar fi avut cu totul si cu totul alta viata...si de cele mai multe ori nu una extraordinara?
Ne ducem existenta intr-un univers in care ne influentam reciproc unii pe altii si de cele mai multe ori, nici macar nu suntem constienti de asta.
Ma intreb...oare cand va fi momentul in care vom striga: eu cine sunt?
Mult timp am crezut ca increderea in oameni este esentiala, ca prietenia adevarata dureaza o viata si ca oamenii nu se pot schimba atat de usor.
Toate convingerile de mai sus, mi-au fost demontate intr-o clipire, cat sa ma intreb daca sunt eu prea inceata, sau lumea merge mult prea repede.
Unii oameni s-au schimbat in oamenii despre care vorbeau ca nu vor sa ajunga niciodata, s-au blocat intr-un cub de sticla pe peretii caruia scrie: NEGARE - NEINCREDERE-UITARE-SINGURATATE-FALSITATE si nu pot sa mai vada si restul cuvintelor.
Ei cred cu desavarsire ca le este bine asa...si ca nu exista altceva mai bun decat ceea ce au...si e atat de gresit, atat de dureros si atat de sfasietor..cu cat realizezi ca tu nu poti face nimic ca sa-i ajuti.
Mereu am pus suflet in tot ceea ce am facut si mai mult decat atat, am pus suflet in fiecare suflet pe care l-am intalnit si de care m-am atasat intr-un mod sau altul.
Uneori...mi-a fost atat de tare trantita usa in fata, fara regret, fara remuscari, fara amintiri, fara inima, incat am inceput sa cred ca unii oameni chiar sunt formati din pietre!
Nici nu-ti imaginezi cat de tare poti influenta persoana de langa tine...si uneori nu tocmai in modul cel mai extraordinar.
Nu cred ca ai sa realizezi niciodata cat de repede poti transforma un suflet bun, intr-un demon nelinistit si fara lumina.
Atat de multa putere avem noi oamenii..si aproape niciodata nu stim sa facem ceva bun cu ea. Mereu distrugem, intristam, ne razbunam, ne razgandim, ne facem negri, si mai negri, din ce in ce mai negri...
Te-ai intrebat vreodata cine va plange dupa tine, atunci cand nu vei mai fi?
Care vor fi persoanele care fara tine vor ramane incomplete?
Te-ai intrebat vreodata cine va sufla usurat la vederea trupului tau uscat?
Te-ai intrebat vreodata in gandul cui vei fi zi de zi?
Te-ai intrebat vreodata cate persoane au si vor avea o viata extraordinara, pentru simplu fapt ca tu ai facut parte din lumea lor?
Raspunsurile la aceste intrebari le vei descoperi cu timpul...sau niciodata, dar este important sa stii ca TU contezi...si ca TU, daca nu esti bun azi, poate nici cel de langa tine nu va fi.
Niciodata sa nu regreti lucrurile pe care le-ai facut cu buna stiinta: din prietenie, respect, pentru ceea ce a fost sau pentru ceea ce va fi.
Sa nu regreti, chiar daca, cei pe care ai incercat sa-i ajuti...sunt cei care nu vor sa se mai uite in ochii tai.
Uneori oamenii nu stiu sa-ti ceara ajutorul, nu stiu ca au nevoie de ajutor si nu vor sa creada ca ei trebuie ajutati. Asta nu inseamna ca tu trebuie sa-i lasi...
Daca intr-adevar au insemnat ceva pentru tine, incearca sa fii mereu in umbra lor...astepta ca ei sa vina sa-ti spuna : am nevoie de tine...
Iar daca nu iti vor spune nimic...asta nu inseamna ca nu i-ai ajutat, pentru ca uneori a face nimic..inseamna sa faci totul