Totul porneste de la o zi innorata si rece cum e cea de afara. In cautarea caldurii intr-o alta dimensiune, paralela cu cea in care ma aflu.
Dintr-o data totul se schimba. Soarele e cel din diminetile de vara, lumina lui galbena invioreaza totul.
In stanga...un lac cu apa albastra. In dreapta un camp cu flori de toate culorile si plin de fluturi. In fata un oras mare, foarte populat. Locul in care totul pare permis, locul in care ciocolata, pizza si shaorma sunt produse de dieta, iar cola e apa plata.
In apropierea lacului e o pajiste de-un verde proaspat, dar nu ud. Pe pajiste, cateva masini de umflat baloane, iar in aer sute de baloane rosii si albe. Apa lacului sa fie fermecata. Sa intru in ea si sa ies asa cum vreau. Sa-mi creasca imediat parul si sa fie de cel mai intens negru. Ma multumesc cu atat, nu vreau coada de sirena. In schimb ii vreau trupul. Se stie ca sirenele sunt perfecte.
Cerul...mai albastru ca apa lacului, un cer pe care nu-l poti cuprinde cu privirea si care la lasarea serii lasa sa se vada intreg Universul. Imaginati-va ca puteti vedea chiar si cea mai indepartata stea, printre alte miliarde de stele si planete.
Pe pajiste, langa mine, se aseaza un catelus. Mic, pufos si alb, cu niste ochi negrii mari. Sa ramana asa mic, sa fie al meu. Ador catelusii.
In lumea asta de vis totul e altfel. Pot face absolut orice, fara sa-mi fie teama de reactii stupide ale celor din jur. Pot fi eu, exact asa cum sunt..sau pot fi tot ce-mi doresc, fara vreo limita.
Aceasta e fantezia. Realitatea, in schimb, e dura...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu