Ati vazut vreodata un adult,sa mearga la teatrul de papusi?Rar, sau aproape deloc. Teatrul de papusi e ca un tricou pe care scrie "pentru copii pana la varsta de 10 ani".Daca ai 16, sigur nu mai intri in el.Si totusi, curiozitatea m-a indemnat sa imi aduc aminte cum era.Bineinteles, fara harbul de autobuz care parca,invariabil, intr-o vineri norocoasa,( in care eram "scutiti" )in fata scolii pentru a merge la teatru.Cat ne mai inghesuiam sa stam in primul rand...
Acum, mare dar ...mica, am ajuns la un spectacol recomandat copiilor de 6-10 ani.M-am asezat si am urmarit poantele vechi, dar intotdeauna bune de luat in ras, ale celor doi nazdravani care dadeau de furca lumii intregi.Pusi pe glume si scalambaindu-se din toate incheieturile si sforile, cei 2 prieteni au facut show-ul , alaturi de rasetele si strigatele isterice ale copiilor care traiau alaturi de personaje. ei au voie sa nu taca malc si sa aplaude la final.Au voie sa spuna ce cred, sa parasca un personaj altuia, sa converseze actorii, sa spuna ca nu le place piesa, sa faca valva si sa intrerupa tot pentru ca vor la toaleta.
M-au uimit inca odata oamenii mari care dau in mintea copiilor, oamenii care inca mai traiesc din fantezie, care calca orice imaginatie in picioare si care isi schimba vocea in functie de replica, precum imi schimb eu directia scrisului atunci cand trebuie sa iau notite la curs.Am salutat decorul, m-au fascinat norii de vata atarnati de tavan, fumul mimat de praf de talc, buretele decupat, si nu in ultimul rand grimasele, ridurile , nasurile si sprancenele, deloc oarecare, ale papusilor. Chiar am dezvoltat o noua teorie :"asa nas, asa personalitate"
Si am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu