În versuri sau proză, autoarea Angela Baciu freamătă de poezie, îmbinând în mod excepţional universul interior cu cel exterior, astfel, fie că este vorba de propria trăire sau fantezie, pentru “frumoasa ca o dunăre”, dragostea este viaţă şi viaţa este dragoste, tumultoasă, pasională, totală, deseori la limita dintre vis şi realitate, deşi la lumina zilei pare o mascaradă divers colorată, permanent în agitaţie, în care sufletul se regăseşte într-o continuă expunere, dăruire de sine, chiar risc… ca un tren care aleargă frenetic de la o graniţă la alta, de la un an la altul.
Femeia este cu adevărat femeie doar iubind; un personaj fascinant al cărei poveste se deapănă la malul mării, pe nisipul cald, acolo unde energiile celor patru elemente vitale- apă, aer, pământ şi foc- iubirea LUI-, se contopesc magic şi crează în forţă- femeia nisipului- frumoasă, seducătoare, caldă, blândă, tandră, pasională, liberă, puternică, ameţitoare…
Suferinţa este lupta permanentă de a trăi, a trăi la maxim, dăruindu-se total, fără rezerve, chiar dacă “luni dimineaţa trezirea e mai grea” şi realitatea din jur e adesea dezolantă şi binecunoscută în România noastră cea de toate zilele: copii murdari cerşind la colţul străzii, accidente rutiere, personaje autohtone rupte de civilizaţie. Salvarea este ploaia care spală tot, până şi păcatele, şi în ritmul căreia “inima şi creierul se zbat, dau semne de nelinişte” şi trezesc amintirile până la origini… redefinind fiinţa spirituală şi dându-i puterea de a depăşi durerea, de a se reinventa, astfel ia naştere “femeia care nu plânge”…
Născută la 14 martie 1970, în Brăila, Angela Baciu este poetă şi publicistă, debutul său literar a avut loc în anul 1987 în Revista “Amfiteatru” din Bucureşti iar cel editorial la Editura “Porto Franco” din Galaţi în 1994.
În prezent este membru în Uniunea Scriitorilor din România, Asociaţia Scriitorilor de Limba Română din Quebec, Institutul American de Biografii” din SUA; Asociaţia Profesională a Consilierilor Juridici “Pro Iure”; Cenaclul Literar “Jean Bart”, Galaţi; Cenaclul Literar “Trimbulinziipunctro”, Galaţi; “SOCIETATEA DE HAIKU”, Constanţa; şi Vice Preşedinte la Societatea Scriitorilor «C.Negri» din Galaţi.
Are o intensă activitate în mass media culturală romanească, fiind redactor la Revista Porto Franco, Revista Dunărea de Jos, precum şi colaborator al Centrului Cultural “Dunarea de Jos” şi la posturile locale de radio şi TV din Galaţi; colaborator la Revista AGERO din Germania si la ARP Intermundus Media.
De profesie jurist, cu diverse specializări şi cursuri în comunicare, planificare şi relaţii publice, de-a lungul timpului, Angela Baciu a îmbinat cariera de jurist şi PR, cu activitatea literară, unele dintre cele mai însemnate realizări fiind organizarea unor proiecte culturale anuale: festivaluri de poezie, lansări de carte, cenacluri, antologii; realizarea unor emisiuni radio TV; participarea în Turneul « PROMOVAREA LITERATURII ROMÂNE ÎN SPAŢIUL EUROPEAN » în Ungaria, Slovacia, Cehia; un număr impresionant de cărţi publicate, interviuri, premii şi diplome de excelenţă primite.
ALTĂ ZI DE LUNI
"Se închide docil, resemnat, în sinea-i,
Îi paralizează braţul, gura,
Durerea nu este insuportabilă pentru că e ascuţită,
Ci pentru că e permanentă, nu se moare din asta,
Trăim, luptăm.
ACUM bucuria pe care o simt la
Vederea soarelui
La vederea mamei,
O ştii.
Luni dimineaţa trezirea e mai grea,
Cafeaua tare, cu două linguriţe de zahăr,
ceasornicul ne priveşte fix,
n-o iau razna - SUNT FEMEIA CARE NU PLÂNGE -
nu mă ascund, inventez
amoruri, poveşti nebuneşti,
nu mă justific, am, dacă nu
cel mai frumos, atunci sigur cel mai călit suflet
din toate câte au fost şi sunt…"
ANGELA BACIU
(din vol. »DE MÂINE PÂNĂ MAI IERI, ALALTĂIERI », Ed.Limes,Cluj
AMINTIRE
"Nu mi-e teamă, încerc să mă descriu -
Mai sunt cea de ieri?
Ce s-a schimbat?
m-am-spalat-de-păcate-m-am-botezat.
Un băieţel amărât îmi cere o mie de lei, îi dau mai mult,
Îl mângâi pe creştet, are părul murdar,
Se miră
Apoi fugeeeeeeeeeeee…
Mai încolo un accident - maşina vişinie a intrat
Pe contrasens - păcat, frumoasă fată şi tânără, spune
Ţiganul cu dinţi înnegriţi
Şi ghiul mare pe deget,
Puradeii îşi spălau picioarele în apa murdară,
Haaaaaaaaaaaaideţi,
Vine ploaiaaaaaaaaa!
Ridic ochii se adună
Încet norii unde mă duc şi Astăzi, Doamne, unde mă duc?
Inima şi creierul se zbat, dau semne de nelinişte,
Adu-ţi aminte de mama cum te
Învelea seara şi-ţi spunea o poveste
Cu prinţi şi prinţese,
Te spăla pe cap cu grijă
Să nu te usture ochii,
Sufla peste genunchii zdreliţi, sparţi,
Să treacă durerea (că unde pupă mama, trece)
De-ar trece şi acum…"
ANGELA BACIU
(din vol.”De mâine până mai ieri, alaltăieri”, Ed.Limes,Cluj)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu