E dimineata. In asteptarea sunetului desteptatarului savurez cele cateva minute linistite. Ascult respiratia linistita din spatele meu si zambesc. E un sunet atat de placut, de linistitor de .....acasa.Ridic coltul pilotei intr-o invitatie muta.Deja se aude desteptatorul asa ca incepe ziua.Bucataria miroase a primavara. Zambilele albe de pe masa imi ureaza "buna dimineata" invaluidu-ma in mirosul lor primavaratec. Micutul boboc primit ieri si-a deschis toate florile nu pentru a ma multumi de apa sau de iubirea oferita ci pentru ca asa e ea.
Nu a rugat-o nimeni sa infloreasca, nu se simte responsabila pentru nimic, nu se simte buricul pamantului, nu simte ca fara ea totul s-ar duce de rapa, ea pur si simplu creste, infloreste, se ofileste si asteapta calma primavara viitoare pentru a-si putea intinde din nou frunzele la soare.
Cand casa a ramas tacuta revin la zambile. Imi asez palmele in jurul lor si inspir adanc. Parfumul ma inunda si sper ca odata cu el sa primesc si bucuria florii de a inflori, bucuria de a darui frumusete lumii fara sa astepte nimic in schimb, bucuria de se bucura de fiecare clipa fara sa se gandeasca ca maine se va muri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu