Întotdeauna am fost fascinată de tot ceea ce înseamnă mare...
Luna trecută am citit primele pagini din "Jurnalul de bord" al lui Jean Bart (Eugen Botez).Mi-a plăcut foarte mult următorul pasaj:
" Un iubitor al mării, Gustave de la Landelle, arăta în câte chipuri se poate răspunde la întrebarea: ce este marea? O enciclopedie vieţuitoare, răspund învaţaţii. Nu-i decât o picătură de apă în infinit, susţin filozofii. Naturaliştii spun că nu-i decât un amestec imens de apă sărată. Geografii o definesc numai ca simpla apă care înconjoară continentele. Chimiştii susţin că nu-i decât un volum enorm de protoxid de hidrogen, ţinând în disoluţie clorura de sodiu. Matematicienii declară că este un corp căruia nu-i pot calcula suprafaţa. Fizicienii îi văd numai fenomenele de maree, vânturile, echilibrul şi curenţii. Poeţii clasici o văd locuită de mulţimea zeilor şi zeiţelor; poeţii romantici o fac să râdă şi să plângă; poeţii realişti îi descriu ororile. Poeţii fără adjectiv cântă imensitatea şi binefacerile sale. Iar pentru voiajor şi negustor, nu-i decât un larg drum. Pentru omul de Stat şi diplomaţi este o chestiune. Pentru regi este un imperiu. Pentru popoare, un câmp de bătălie. Pentru pictor nu-i decât un fond de tablou. Istoricul susţine că marea este arena unde s-au dezlegat cele mai mari conflicte ale timpurilor vechi şi moderne. Marea aminteşte veşnic de acele călătorii pentru războaie, pentru cuceriri, pentru descoperiri, de la fabuloasa expediţie argonaută până la acele ale polurilor Nord şi Sud. Marea este Salamina, Războaiele Punice, Acţium, Cruciadele, Abukir, Trafalgar, Navarin, Roma, Cartagena, Veneţia, Genua, Spania lui Carol Quintul, Holanda, Franţa lui Ludwig al XIV-lea si Colbert, ea este Puterea Britanică. Marea a făcut pe Cristofor Columb şi toate marile descoperiri ale lumii. Marea pentru romancieri este acel gigantic teatru unde se agită toate pasiunile omeneşti modificate prin o existenţă excepţională. Iar pentru marinari, este o carieră, o profesiune, un meşteşug... ea mai este şi un azil, o mamă care hrăneşte, o a doua patrie, un obicei, o pasiune... şi câteodată încă, ea este sclavia, exilul, închisoarea, moartea!..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu