Arta dintr-un creion

Poate te intrebi ce-i atat de artistic intr-un creion. Crezi ca tot ceea ce contine el este o mana banala? Da, poate. Poate ca arta nu sta in el, ci in cei care il manuiesc, dar totusi are magia lui. Gandeste-te numai cat de apreciat era in vremurile in care calculatoarele ar fi parut vrajitorie curata. Cati scriitori s-au folosit de el pentru a-si impartasi gandurile cuiva, celui mai tacut critic - hartia. Cat de melodios parea scrijelitul sau in ritmul cuvintelor scriitorului, pe langa tacanitul obositor al tastelor computerului. La cuvintele de dragoste el devenea timid, iar literele se rotunjeau, capatau voluptate, pe cand, atunci cand descria un razboi, o lupta, literele se ascuteau involuntar, iar creionul se inversuna atat de tare incat isi rupea varful. Dar nu-i nimic, se ascutea.
Stii ca majortatea creioanelor nu sunt consumate pana cand ajung prea mici ca sa poti scrie cu ele? Multe nici nu ajung macar la jumatate. Poate ca, intr-un fel, ele sunt asemenea oamenilor: au o viata scurta; unii "scriu" mai mult, iar altii poate ca nici macar nu sunt ascutiti si raman uitati printr-un colt de birou.
Eu, daca as fi un creion, as fi unul clasic (cum e cel din imagine), galben-portocaliu, cu o guma roz in capat. Si nu mi-ar placea sa fiu prea ascutit, ci sa am varful bont, pentru a le da cuvintelor rotunjime. As trece peste multe foi, dar preferatele mele ar fi cele galbui, clasice, la fel ca si mine.