Concluzie

Mi se intampla ca in fiecare an in ultimele 2 luni sa mi fac asa un inventar la ce am facut,ce am realizat ce am pierdut si ce am castigat.Ma napadesc ganduri in fiecare seara cu ce as fi putut face,si cum.Anul asta aveam impresia ca voi termina pe un minus atat de mare cat sa acopere si anul care vine.Si stau si mi adun maruntul din suflet sa vad daca mai pot face ceva....Am invatat multe despre mine,si ..doamne cate lucruri nu stiam despre propriul eu.Am invatat multe despre puterea timpului,si ascutimea realitatii,despre sentimente si false sentimente....Merg inainte... orice as face ,merg inainte,asa mi am construit propiul drum cu interzis a da cu spatele sau intoarcerea...da mai calc prin gropi,probabil din cauza cetei ce unii o lasa peste sufletul meu,sau din cauza ploii dupa o dezamagire,care curge atat de tare ca de abia mai vad pe unde calc...sau pur si simplu sunt niste gropi atat de bine camuflate de altii,ca nici cu 3 perechi de lentile ale realitatii nu le vad...
Azi apreziez timpul...mai mult ca oricand...Când îţi merge relativ bine nu prea ai de ce să te plângi, dar când timpul ţi-e drămuit cu atenţie în aşa fel încât să nu poţi amâna cu încă 10 minute trezitul de dimineaţa, ajungi să îţi foloseşti doar scurtele moment de respiro pentru micile gânduri pe care altfel nu mai aveai timp sa le ai...Nu ti mai vezi prietenii la fel de des...insa si o intalnire de 10 minute intr-o intersectie a devenit mult mai valoroasa decat inainte...
Si pana la urma sfarsitul asta de an sper sa fie mai bun ca precedentul ca balanta va fi macar in echilibru perfect cu sufletul....Indiferent de tot ce a fost pe parcursul anului si indiferent de ceea ce va urma...cred ca elanul tineretii inca ma face sa ma trezesc zambind dimineata,sperand in fiecare zi ca va fi mai bine ca mintea va face din nou cunostinta cu sufletul,ca se vor intelege ei acolo in felul lor ca inainte,ca sufletul va mai da o sansa increderii...si ca naivitatea si copilaria ma vor ma mai vizita,macar asa din cauza dorului...