Imi umplu sufletul cu fum, cu ceata...privesc in jur si mi se pare ca apartin atat de bine unui nicaieri inventat de gandul ars...ei nu stiu, nu vad, nu simt...au propriile individualitati incapabile sa sondeze ceea ce ochii imi rezerva doar mie in momentele in care ma simt atat de mica...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu