Azi nu sunt eu si sunt obosita...Obosita de atata lumina,de atata sunet...obosita de atata somn.Somn al ratiunii,presarat cu inconstienta unui eu dominat de sentiment.Cand s-a mai intamplat si asta?Azi cerul e mai sus,pamantul e mai rece si patul meu e mai neprimitor ca niciodata.Azi nu sunt eu.Si visez...visez la ziua de ieri care pare atat de aproape si la cea de maine care refuza sa vina.Privesc la particulele de praf care danseaza in aer in lipsa unei alte ocupatii.Caci astazi sunt plictisita.Si seaca.Azi nu zambesc vreau sa fiu lasata sa dorm.Mi-am pierdut glasul.Azi ascult,dar nu pot sa vorbesc...O liniste ciudata a pus stapanire pe mine si incepe sa doara.Linistea nelinistii mele.Totul pare departe,departe de sinele meu infundat de suspine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu