O lupta continua.Cine vrea sa dovedeasca prea multe nu dovedeste nimic.Unii nu vor sa inteleaga ca nu poti schimba lumea cu una cu doua,e greu si sa-ti mentii viata proprie la o linie.Sunt de parere ca fiecare persoana isi intelege viata,libertatea,interesele si placerile diferit.Cred ca noi ne nastem cu un scop,si-l indeplinim,dar prin ce mijloace numai noi decidem.Scopul nu trebuie confundat cu destinul.Spun doar ca e o treaba ciudata si nimeni n-o sa poata s-o inteleaga prea bine vreodata,insa ascunsi dupa cuvinte n-o sa fim in siguranta.Mai simplu pentru noi este "sa o taiem pe reticenta",sa dam uitarii,pana la urma cine e interesat?Ciudat este insa ca traim o viata anosta,noi nu facem nimic pentru a fi fericiti,noi credem ca "fericirea cade din cer",dar nu am misca un deget ca totul sa fie bine.Nu mai suntem aceeasi.Ne-am schimbat.Problema nu se pune ca incepem sa ne confundam cu ceilalti,se pune problema ca incepem sa invatam,sa luam ce e bun de la ceilalti.Faptul ca ne pierdem identitatea,tine de noi si nu de ceilalti.Nimeni nu ne spune nu mai cantati colinde de Craciun.Nimeni nu spune nu va mai imbracati cu hainele vechi.Dau un exemplu.De ce am fi ridicoli?Ca asa ne-ar considera ceilalti,nu? Si atunci ce e mai important pentru noi,ce cred ceilalti sau ce credem noi insine?Raspunsul este ca nu altii ne fac noua rau,nu ceilalti sunt de vina ca ne-am pierdut, ci noi sa incercam sa nu mai dam vina pe altii pentru ceea ce suntem,pentru ca suntem ceea ce vrem sa fim.Ne multumim sa ne luptam in cuvinte si atat.De ce oare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu